Asculta acest articolJustiția începe să joace un rol din ce în ce mai important în viața politică. Dar până la soluționarea gravelor probleme cu care se confruntă societatea românească va trece un timp îndelungat. Însăși Justiția are propriile probleme. Procurorii și judecătorii se află într-o competiție internă ca și cum ar face parte din lumi diferite, ca și cum ar avea interese diferite. Unii acuză, alții găsesc probele neconcludente. Unii rețin și arestează, alții eliberează.
Când se ajunge la instanțele de judecată procesele țin ani și ani de zile. Se pare că am ajuns iarăși la “așa nu se mai poate”. Am înțeles că SUA, prin Ambasada de la București, și-a arătat îngrijorarea față de creșterea vertiginoasă a actelor de corupție. Liderii partidelor au fost invitați la o discuție. Va avea vreun efect pozitiv? Ne îndoim.
Chiar și în campaniile electorale dezbaterile pe marginea programelor sunt umbrite de acțiunile în forță ale DNA. Politicienii se pronunță în funcție de apartenența la un partid sau altul ale inculpaților. Dacă este vorba despre colegii de partid califică acțiunile procurorilor drept abuzuri. Dacă sunt vizați adversari politici, acțiunile lucrătorilor DNA sunt considerate îndreptățite. Jocul acesta durează încă de la înființarea PNA, transformat apoi în DNA. Una dintre victime este chiar cel care a înființat această instituție, fostul premier Adrian Năstase.
Pe când era prim ministru era acuzat că își reglează conturile cu oamenii din propriul partid prin intermediul noii instituții. Peste ani, Traian Băsescu era cel ce avea să fie acuzat că folosește DNA ca un instrument politic. Indiferent de adevăr este cert că fără DNA corupția ar fi de nestăvilit. Lucrurile au ajuns atât de departe încât țara este sufocată cu totul. Funcționărimea a ajuns la cheremul politicienilor. De fapt toate funcțiile importante sunt distribuite doar pe criterii politice.
Consursurile pentru ocuparea unor funcții nici măcar nu trebuie să mai fie aranjate pentru că nu se pot prezenta decât oameni aleși dinainte. Acesta nici măcar nu este răul cel mai mare. Resursele, banul public cum îl știe toată lumea, stă în pixul șefului, fie el de la nivel local sau central. Este un jaf generalizat în fața căruia DNA este, de fapt, neputincios. Că mai prinde câte un iepuraș, că mai face puțin spectacol la televizor, este prea puțin pentru stârpirea răului de la rădăcină.
Evident că astfel de acțiuni nu pot rămâne dincolo de suspiciuni. Probabil că mai sunt și victime colaterale, însă pe fond situația este tragică. Practic, fenomenul corupției este de nestăvilit. Atâta vreme cât clasa politică nu se curăță de la sine, mare lucru nu se poate face. Sistemul este prost încropit. Cine nu se adaptează, la fel ca în junglă, riscă să dispară.
Cu fiecare rând de alegeri, speranțele cetățenilor că situația se va îndrepta crește. Oamenii așteaptă tot de la politicieni, adică de la cei bănuiți că sunt motorul corupției, să facă o lume mai bună, mai cinstită, mai echitabilă. Când sunt alegeri locale, se speră că noii primari, noii consilieri, vor fi mai buni decât ceilalți. Necazul este că în general tot cei vechi ies învingători.
Când sunt alegeri parlamentare, se speră că vor ajunge în parlament persoane care vor face nu doar legi mai bune, ci vor susține un guvern mai capabil, mai puțin corupt. În sfârșit, când vin alegerile europarlamentare, oamenii nu mai speră nimic. Nu știu cum i-ar putea ajuta Parlamentul European să-și facă ordine la ei acasă, la ei în țară. De altfel, DNA se ocupă mai puțin de europarlamentari și mai mult de cei rămași în țară, de cei care de fapt impun listele pentru Parlamentul European.
Este bine că DNA tulbură apele în plină campanie electorală? Este chiar foarte bine. Acum este momentul să se facă puțină curățenie, chiar dacă situația nu se va limpezi deplin.
