Hristos Cel înviat – Împăratul păcii

Asculta acest articol

Preot dr. Cristian Boloş

“Ziua Învierii! Să ne luminăm cu Prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm> să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi> să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm< Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morţi este cel mai mare praznic al Bisericii lui Dumnezeu, este sărbătoarea sărbătorilor, fiind dovada iubirii Părintelui Ceresc faţă de întreg neamul omenesc. Ziua Învierii ne îndeamnă la iubire, iertare şi înţelegere şi ne demonstrează că toţi constituim o familie întemeiată pe pacea divină.

După căderea în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, omenirea a intrat – am putea spune – într-un “război” cu Dumnezeu, întrucât s-a pierdut starea de pace anterioară săvârşirii păcatului. Dacă dispare pacea, automat îşi face apariţia războiul. Pare oarecum forţată această exprimare, dar cum am putea numi altfel păcatul decât ca pe un război al creaturii cu Creatorul? Omul a fost făcut bun din fire, dar prin libertatea cu care a fost înzestrat, el a ales răul în locul binelui, pământul în detrimentul cerului, păcatul în defavoarea virtuţii. A încălcat porunca lui Dumnezeu, a ascultat îndemnul diavolului şi, în final, şi-a pierdut starea privilegiată în care se găsea în Grădina Edenului, fiindcă prin păcat se rupe legătura sau comuniunea omului cu Părintele Ceresc. Creatura se răzvrăteşte împotriva Ziditorului. Pedeapsa păcatului a fost moartea. Creat nemuritor, omul a devenit prin păcat muritor, supus stricăciunii morţii. În această stare s-a găsit el până la întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a născut pentru o cauză: “ca noi să fim îndumnezeiţi”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

Prin Jertfă şi Înviere, Hristos ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului şi de osânda iadului, redeschizând uşile Raiului. Iisus i-a redat omului posibilitatea de a se mântui prin propriile sale fapte bune în colaborare cu ajutorul divin şi de a accede în Împărăţia lui Dumnezeu. El a readus pacea pierdută prin păcat. Mântuitorul este prin excelenţă Împăratul Păcii, deoarece S-a întrupat şi a înviat pentru a întemeia pe pământ o Împărăţie a păcii, dăruindu-ne acea linişte interioară de care avem nevoie. Dumnezeu vine doar în sufletele în care domneşte pacea. Ca atare, se cuvine să trăim în pace cu noi înşine şi apoi în pace cu cei din jurul nostru. De fapt, nu poţi avea o stare interioară caracterizată prin linişte, dacă relaţiile tale cu semenii sunt dominate de ură. Meditând la aceste cuvinte, înţelegem care este pacea adusă de Fiul lui Dumnezeu în lume: El a venit să împace pe om cu Dumnezeu, înlăturând păcatul. Iisus a luat asupra Sa durerile şi suferinţele noastreş a fost străpuns şi zdrobit pentru păcatele şi fărădelegile noastreş “a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia 53ş 4-5). Numai cel care crede cu adevărat în Dumnezeu, în Jertfa şi Învierea Lui, poate simţi acea bucurie sfântă şi eternă pe care ne-o transmite Domnul prin pacea Sa.

Pacea este darul lui Dumnezeu, dar reprezintă şi o îndatorire a noastră. Noi suntem datori să răspândim pacea în lume, mergând pe urmele Domnului, fiind gata să ne sacrificăm pentru atingerea acestui obiectiv. Prin urmare, să fim mereu pregătiţi să iertăm, să ajutăm, să iubim, eliberându-ne de ură, invidie, răutate şi egoism, porniri păcătoase care ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne îndepărtează de semenii noştri. Să facem noi primul pas spre instaurarea unui climat de pace, iubire şi armonie în societate şi roadele nu vor întârzia să apară. Chiar dacă nu vom reuşi la prima încercare, să nu abandonăm eforturile noastre, deoarece nimic nu este posibil fără muncă susţinută şi jertfire de sine. Nu ne putem împărtăşi cu vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului dacă nu ne eliberăm în prealabil de orice sentiment de ură faţă de aproapele nostru.

Prin Jertfă şi Înviere, Domnul Hristos ne-a dăruit pacea, ne-a împăcat cu Dumnezeu. Încă în timpul activităţii Sale mesianice El ni s-a adresat astfel: “Pace vă las vouă” (Ioan XIVş 27) şi ne-a asigurat ferm că fericiţi sunt făcătorii de pace, întrucât răsplata lor va fi dobândirea calităţii de fii ai Celui Preaînalt (Matei Vş 9). Făcătorul de pace va beneficia de cel mai mare dar posibil: va fi încununat cu harul înfierii, va fi înălţat la “treapta de fiu al lui Dumnezeu. Omul e ridicat peste firea lui, e făcut din muritor, nemuritorş din întinat, neîntinatş din trecător, veşnic şi peste tot, din om, dumnezeu. Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea, fără îndoială, în sine, cinstea Tatălui şi e făcut moştenitor al tuturor bunătăţilor părinteşti”, zice Sfântul Grigorie de Nyssa. Dacă dorim să trăim realmente bucuria eternă a Învierii, dacă vrem să ne împărtăşim cu pacea Învierii, trebuie să-I permitem lui Iisus să pătrundă efectiv în viaţa noastră. Devenind fii ai păcii, vom ajunge cu siguranţă şi fii ai Învierii, simţind roadele aduse în lume de către Mântuitorul Iisus Hristos.