Image 1
Image 2

Guvernul pașilor înapoi

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Lui Dacian Cioloș îi place să spună că el conduce un guvern independent. Evită cuvântul tehnocrat. Evită să arate că este mai apropiat de PNL decât de PSD. Pentru că se teme de PSD mai mult decât de “strada” care se presupune că l-a făcut prim ministru.

Până acum Dacian Cioloș nu a ieșit din limitele pe care le-a impus fostul guvern decât timid și nesemnificativ. Mai degrabă a făcut pași înapoi decât salturile revoluționare pe care le aștepta “strada”. Este un om precaut, dar nu din dorința de a situa economia în direcția bună, pragmatică. Structural este un social democrat, nu un capitalist feroce fără mamă, fără tată, cu ochii țintiți spre macro și micro-stabilitate. Ținta lui este puterea fără direcție clară. Adică și cu dreapta și cu stânga. Ca imagine îi convine să fie văzut ca un politician de dreapta, dar este mai atent la mișcările PSD-ului pentru că mandatul său depinde de voința majorității parlamentare, adică de PSD, ALDE și UNPR.

Asta explică de ce a refuzat atât de tranșant cererea Alinei Gorghiu de a emite o ordonanță de urgență astfel încât alegerile primarilor să se facă din două tururi. A uitat că asta a cerut și “strada”. A declarat că nu este democratic. Argumentul suprem este dacă modificarea este constituțională sau nu. Ar fi trebuit să arunce pisica în curtea Curții Constituționale, nu să o pună pe copreședinta PNL într-o situație caraghioasă.

Dacă premierul afirmă că el conduce un guvern independent ar trebui să vedem decizii luate fără să țină seama de factorul politic. Înghețarea salariilor bugetarilor anunțată cu destulă reticență ar putea fi considerată o măsură anti-politicianistă. Dar este prea puțin. Se simte prea acut că tehnocrații din guvern nu au exercițiul guvernării. Lucru care nu i-a împiedicat să profite de beneficiile aduse de guvernare luându-și locuințe de serviciu pentru care nu plătesc nici chirie, nici utilități. Începând să-i cunoască, populația trage concluzia că tehnocrații ajunși miniștri nu sunt altfel decât cei politici.

Presupunând că fostul guvern nu ar fi  adoptat un nou cod fiscal, nu ar fi operat niște schimbări destul de curajoase pentru un partid de stânga, ce ar fi făcut guvernul independent? Măsurile pe care le ia sunt de suprafață, nu de substanță. A trecut problema plagiatelor de la guvern la universități. Se ocupă de scriitorii din pușcării, dar ignoră existența mediului cultural din libertate. Acestea sunt măsuri de domnișoare, nu de tehnocrați cu experiență managerială.

Activitatea guvernului independent seamănă mai degrabă cu un dans al lebedelor pe gheață decât cu o revoluție managerială. Unde sunt măsurile pentru accelerarea accesării fondurilor europene? Unde sunt investițiile care ar trebui să creeze locuri de muncă? Guvernul în loc să pună piciorul pe accelerație a pus economia pe pilot automat. A descoperit că este mai  comod și mai profitabil politic să te folosești de legea inerției și să nu mergi contra curentului ;i să tai în carne vie. Câți sunt convinși că acest guvern întruchipează  România lucrului bine făcut? Până acum poate că l-a convins doar pe președintele Iohannis. PNL începe să aibă dubii. Mai ales Alina Gorghiu, umilită în public.