Asculta acest articolPlanul A a căzut. Planul B nu se cunoaște. Dacă există un plan A și un plan B neapărat trebuie să existe un Plan C. Ne găsim într-o asemenea situație.
Foarte probabil PNL și-a făcut socoteala că odată cu căderea guvernului președintele va prelua frâiele și în cel mai scurt timp va deschide calea spre alegerile anticipate. Altfel nu se explică de ce Ludovic Orban nu a negociat cu Victor Ponta să nu voteze moțiunea de cenzură.
Poate a negociat, însă în alt sens. Poate că Pro România este implicată în declanșarea alegerilor anticipate.
Indiferent de ce se va întâmpla, este cert că președintele Iohannis va face tot ce îi stă în putință pentru a forța organizarea alegerilor parlamentare în acest sezon.
Asumarea răspunderii guvernului pe legea alegerii primarilor în două tururi a fost o simplă momeală. Nici o clipă PNL nu a avut de gând să modifice legea pentru că majoritatea primarilor liberali în funcție nu-și doresc nicio schimbare. Așadar, a fost o păcăleală. Iar cine păcălește odată va încerca să păcălească încă odată și încă odată.
Din păcăleală în păcăleală au funcționat toate guvernele din ultimii 20 de ani. Poate că singurul guvern sincer a fost cel din perioada 1996-2000. Problema a fost că țărăniștii erau niște romantici incurabili. Au vrut, dar nu au putut. După cum a declarat președintele Constantinescu la sfărșitul mandatului, a fost învins de Securitate.
De cine este învins acum guvernul Orban? Cel mai probabil de propria lui neputință.
Este președintele Iohannis singurul decident? Dacă nu a existat o înțelegere între Ponta și Orban înseamnă că există o înțelegere între Pro România și PSD. Fiul rătăcitor se întoarce acasă. Poate că pare prea devreme. Dacă cele două partide aveau răbdare și nu ofereau pe tavă șansa de a se organiza alegeri anticipate, peste câteva luni ar fi câștigat mai mult.
În general, toate partidele se grăbesc să ajungă la guvernare, indiferent de condiții. După alegeri, ca și după căderea unui guvern, se despart apele de uscat. Așa se întâmplă și acum. Deși a votat moțiunea, UDMR anunță că nu intră în combinație cu PSD pentru formarea unei noi majorități. Cu această ocazie ALDE a demonstrat că s-a rupt de stânga.
Avem în acest moment două tabere clar delimitate. Pe de o parte stânga s-a redus la PSD și Pro România în vreme ce dreapta este reprezentată de PNL, USR, PMP, ALDE și UDMR. Dacă președintele ar deveni un liant, cele cinci partide ar intra într-un soi de alianță de tip CDR sau “Dreptate și Adevăr” și ar începe să colaboreze în modul cel mai serios pentru câștigarea viitoarele alegeri.
S-a ajuns într-o situație similară celei din primii ani de după căderea regimului comunist. Stânga s-a radicalizat, iar dreapta este divizată. Lipsesc însă un Ion Iliescu și un Corneliu Coposu.
Îl vede cineva pe un Marcel Ciolacu artizanul unei construcții guvernamentale? Îl disprețuiește chiar Victor Ponta, aliatul său de peste noapte.
Pe dreapta, lucrurile nu sunt mai clare. PNL nu întinde nici măcar un deget spre ALDE și PMP. Relațiile cu USR sunt tensionate. UDMR are propriile interese și prea puțin îi pasă cu cine se aliază pentru a și le atinge. Președintele Klaus Iohannis pare mai degrabă interesat de accesoriile puterii decât de implementarea unei reforme reale, profunde.
Primând doar orgoliile personale și interesele înguste de partid, cu așa actori se poate juca orice piesă, fie comedie, fie dramă, cu aceeași intensitate.
