Asculta acest articolInstalarea fiecărui guvern se face pas cu pas. Prima fază coincide cu perioada de grație. Teoretic durează șase, dar PSD s-a plâns că nu este lăsat să guvernze încă din primele săptămâni. Într-adevăr, emiterea Ordonanței 13 a scos oamenii în stradă în primele zile ale lunii februarie. Adică la aproximativ o lună de la învestirea guvernului Grindeanu. Presiunea pusă pe guvern a continuat finalizându-se cu o moțiune de cenzură introdusă chiar de PSD împotriva propriului guvern.
Se poate, deci, aprecia că guvernul PSD-ALDE nu a beneficiat de o perioadă de grație nici măcar din partea propriilor membri, a conducerii partidului.
Instalarea celui de-al doilea premier a fost salutată cu entuziasm. Protestele de stradă s-au mai domolit, dar fără să dispară. Premierul Mihai Tudose a dat primele semne de aroganță specifice guvernanților. S-a crezut atât de tare încât și-a permis să declare că are cu Liviu Dragnea “o relație instituțională”. Aroganța lui nu a fost acceptată. În câteva zile a fost aruncat peste bord.
Singurul lider căruia i se permite să fie arogant într-un partid piramidal ca PSD este Liviu Dragnea. Într-adevăr, Liviu Dragnea a recuperat vechile metehne ale foștilor lideri Adrian Năstase și Victor Ponta. Lui Năstase chiar Ion Iliescu i-a reproșat că este arogant. Despre Victor Ponta ce să mai spunem? Nu i s-a mai ajuns cu prăjina la nas după ce a fost decretat cel mai potrivit candidat la președinție.
El însuși a început să se mire de cât de capabil este la o vârstă atât de fragedă. I-a privit de sus pe toți, inclusiv pe Liviu Dragnea. Lingușit în față, lucrat prin spate, a pierdut puterea ca și când nu ar fi avut-o niciodată.
Lipsa lui de maturitate a fost dublată de o aroganță demnă pentru o personalitate mai pronunțată decât a lui. Pe cât de juvenil în gândire, pe atât de arogant, lipsit de putere, Ponta a sfârșit prin a deveni un ins oarecare, cu nimic mai capabil decât alți foști subordonați.
I-a venit rândul lui Liviu Dragnea să-și scoată în evidență părerea foarte bună pe care o are despre el însuși. De fapt, când omul se crede mai tare decât este, când vede în jur doar proști și începe să arate cu degetul spre cei ce trebuie epurați, atinge un grad de aroganță de unde nu se mai poate da înapoi.
Modul în care se comportă cu jurnaliștii, atitudinea superioară față de cei care îndrăznesc să aibă alte opinii decât el, scot în evidență un personaj tipic pentru liderii politici fără mari calități, dar cu ambiții nemăsurate.
Pentru modul său de comportare are și o scuză. Consideră că el personal are meritul de a fi dus PSD la guvernare, dar apar indivizi care îi contestă acest merit. Acei indivizi trebuie eliminați.
Așa s-a ajuns la eliminarea premierilor Grindeanu și Tudose, la excluderea din partid a primarului de Iași. Epurările continuă. Vor fi scoși din guvern câteva sute de secretari de stat și subsecretari angajați de miniștrii guvernelor anterioare. Jihadul va continua la nivel de organizații județene.
Din actualul guvern este greu de crezut că va fi tolerat multă vreme ministrul de Finanțe. Vorbește cam mult și necontrolat.
Dar nu doar în PSD se face simțită aroganța liderului suprem. Ludovic Orban dă și el semne de autoritate nepermisă într-un partid democratic.
