20.11.2018 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ioan Leitner, Ciprian Crăciun, Ovidiu Mureşan. Titlul emisiunii: Înaintea preluării preşedinţiei rotative, PSD face remaniere. (reluare) 01.30 Cultură – 10x10 Născut în România 03.00 Lansare de Carte la Poesis - Ioan Lenciu,omagiu la 90 de ani. 04.20 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Virgil Enătescu. Titlul emisiuni: Primul simpozion de informatică medicală din Satu Mare. 05.20 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: fam. Antal. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Mihai Paşolea, Paula Gabor, Larisa Matei. Titlul emisiunii: Care sunt cauzele principale ale accidentelor?(reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Sănătate, frumuseţe, stil 10.30 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Iulian Budău. Titlul emisiunii:Sfinţii, prietenii noştri. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ioan Leitner, Ciprian Crăciun, Ovidiu Mureşan. Titlul emisiunii: Înaintea preluării preşedinţiei rotative, PSD face remaniere. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Info Studio cu Mihai Sălceanu, invitat: Ovi D Pop. Titlul emisiuni:Ovi D Pop ridică fotografia la nivel de artă. 14.15 Teleshopping 14.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: fam. Antal. 15.40 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Virgil Enătescu. Titlul emisiuni: Primul simpozion de informatică medicală din Satu Mare. 16.30 Lansare de Carte la Poesis - Ioan Lenciu,omagiu la 90 de ani. 17.50 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjan, invitat: Terely Mihai. Titlul emisiunii: Clubul CS Unio a câştigat concursul pe care la organizat. 18.30 Audienţe în direct. 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar în direct 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct. 23.00 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea.Titlul emisiuni:Lovitura de stat din decembrie 1989.

Groful Karolyi a avut un rol decisiv în recunoaşterea independenţei României după Războiul din 1877

Scris de Adriana Zaharia, 23 august 2013 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

berliner_kongressLa Congresul de la Berlin desfăşurat în perioada 13 iunie-13 iulie 1878 groful Alajos Karolyi a participat alături de primul ministru I.C. Brătianu şi ministrul de externe Mihail Kogălniceanu

Congresul de la Berlin desfăşurat în perioada 13 iunie – 13 iulie 1878 a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii şi reprezentanţi ai Imperiului Otoman. România reprezentată prin Ion Constantin Brătianu – prim ministru şi Mihail Kogălniceanu, Ministru de externe a cerut recunoaşterea internaţională a independenţei câştigată în 1877. Puţină lume ştie faptul că la acest congres a participat şi un delegat cu origini sătmărene. Este vorba despre contele Alajos Karolyi, fiul lui Lajos urmaş al celebrului Sandor Karolyi. Alajos Karolyi a participat la acest congres în calitate de reprezentant al Austro-Ungariei, având a doua funcţie după contele Andrassy. Dar să vedem în continuare cine a fost Alajos Karolyi şi ce au obţinut reprezentanţii Austro-Ungariei şi ai României la acest Congres iniţiat de marele cancelar Otto von Bismarck.

 

Fiul lui Lajos, groful Karolyi Alajos s-a născut la Viena la data de 8 august 1825. Şi-a început cariera diplomatică încă de la vârsta de 19 ani, a fost ambasador în Copenhaga, Londra şi Berlin.

În 1845 a fost numit ataşat la ambasada din Berlin, apoi la cea din Saint Petersburg, pe urmă la Hanovra, Berna şi în sfârşit la Roma unde a lucrat alături de contele Esterházy Móric. În anul 1852, după moartea fratelui său mai mare Laszlo, groful Karolyi Alajos s-a retras o perioadă din viaţa publică. Dar în anul 1853 a fost trimis la ambasada din Londra şi a lucrat ca secretar până în 1858.

 

Contele Alajos negociază Tratatul de pace de la Praga

 

În anul 1859 este numit la Copenhaga ca ambasador extraordinar şi ministru plenipotenţiar. Tot în acest an este trimis să meargă la Saint Petersburg în calitate de ambasador, primind sarcina de a semna un pact de integritate pentru Imperiul Austriac, mai ales pentru provinciile italiene ameninţate de forţele franco-italiene. Misiunea a eşuat, a izbucnit un război crunt şi scurt. După război, în calitate de ambasador şi ministru plenipotenţiar, ca succesor al contelui Colloredo, a participat la conferinţa din Zurich.

În decembrie este trimis la Berlin în calitate de ambasador excepţional. A rămas la Berlin până la data de 13 martie 1866, când relaţiile diplomatice dintre Austria şi Prusia s-au rupt din cauza războiului. Astfel, la data de 13 martie şi-a abandonat slujba de la Berlin, însă la sfârşitul războiului a primit o nouă misiune importantă. În 16 iulie s-a dus în tabăra regală prusacă de la Mikulov pentru a discuta despre încheierea Tratatului de Pace de la Praga. De la această dată el îşi petrece timpul cu proprietăţile din Ungaria.

 

Alajos Karolyi construieşte palatul din spatele Muzeului de Istorie de la Budapesta

 

După moartea tatălui său Karolyi Lajos a preluat moşia acestuia de 180 de iugăre, iar în 1867 a luat-o de soţie pe contesa Erdőy Fanni. Împreună cu aceasta a avut un fiu şi trei fiice. În următorii 5 ani pe care îi petrece acasă, construieşte minunatul palat din spatele Muzeului Naţional din Budapesta. Palatul a fost prima clădire ridicatã în cartierul magnaţilor care a găzduit prima galerie artistică. În anul 1871 este numit din nou ambasador la Berlin, dar acum a fost bine vazut, fiind în cele mai bune relaţii cu bătrânul împărat, Wilhelm şi prieten devotat cu Frederick al III-lea, moştenitorul tronului. În anul 1878 a participat la Marele Congres având a doua funcţie după groful Andrássy Gyula.

Tot în 1878 în luna decembrie a acceptat funcţia de ambasador la Londra, unde va rămâne până în 1888 când îşi dă demisia. El a fost fondatorul şi protectorul asociaţiei de întrajutorare austro-ungar din Londra. Pentru buna îndeplinire a misiunilor diplomatice la finalul carierei a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Sf. Ştefan, ca semn al aprecierii domnitorului.

Se stinge din viaţă la Tótmegyer pe data de 20 decembrie 1889.

 

Reorganizarea Ţărilor Balcanice, scopul principal al Congresului de la Berlin

 

Congresul de la Berlin s-a desfăşurat în urma conflictului dintre Imperiul Ţarist şi cel Otoman (1877-1878) şi a avut drept scop principal reorganizarea Ţărilor Balcanice. A fost organizat în perioada 13 iunie-13 iulie 1878 la iniţiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemulţumite că prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia căpătase o influenţă prea mare în Europa de Est. Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era de fapt un avanpost al intereselor ruseşti în zona Strâmtorilor, precum şi dreptul ruşilor de a interveni în toate treburile creştinilor din Imperiul Otoman.

Ţările europene participante şi delegaţii acestora: Germania – Otto von Bismarck, prinţul Hohenlohe, Bernhard Ernst von Bülow; Marea Britanie – primul ministru Benjamin Disraeli, Baronul Ampthill; Austro-Ungaria – ministrul de externe – contele Andrássy, contele Alajos Károlyi, şi Baronul Heinrich Karl von Haymerle; Franţa – ministrul de externe francez Monsieur Waddington, Comte de Saint-Vallier, Monsieur Desprey; Imperiul Otoman – Karatheodori Pasha, Sadoullah Bey, Mehemet Ali Pasha; Italia – contele Corti şi contele de Launay; Rusia – consilierii ţarului Alexandru al II-lea, prinţul Alexandru Gorchakov, Pyotr Andreyevich Shuvalov şi Baronul d’Oubril; Grecia – Theodor Deligiannis> Serbia -Jovan Ristić> Muntenegru – Božo Petrović şi Stanko Radonjić; Patriarhul armenilor Mkrtich Khrimian> România – primul ministru, Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, ministru de externe.

Reprezentanţii României au fost ţinuţi în antecameră. Ei au fost admişi o singură dată în sala unde s-a discutat pentru a expune punctul de vedere al ţării.

La discuţii au participat numai reprezentatul Rusiei, prinţul Gorceakov, cel al Turciei, iniţiatorul Congresului, Bismark, primul inistru britanic Disraeli, ministrul de externe francez Waddington şi reprezentatul Austro-Ungariei, contele Andrassy. Merită subliniat faptul că la puţini ani după crearea Austro-Ungariei (1867), ministrul de externe la acestei duble monarhii era un mare aristocrat ungur.

 

Austro-Ungaria a primit Bosnia şi Herţegovina

 

Să vedem care au fost modificările teritoriale în urma Tratatului semnat la Berlin. Principatul autonom Bulgaria era micşorat faţă de varianta prevăzută în pacea de la San Stefano, prin înfiinţarea provinciei autonome Rumelia, condusă de un guvernator creştin, numit de Poartă. Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia şi Herţegovina, iar Anglia lua Insula Cipru, ca urmare a unei înţelegeri cu Turcia. se recunoaşte independenţa Serbiei şi a Muntenegrului.

:i noi românii ceream recunoaşterea independenţei. La Berlin au fost făcute presiuni asupra reprezentanţilor Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu ajungându-se să se condiţioneze recunoaşterea independenţei României de acordarea cetăţeniei române tuturor evreilor din ţară, la grămadă.

Aşadar se cerea modificare articolului 7 din Constituţia din 1866, care prevedea acordarea cetăţeniei române numai pentru străinii de religie creştină. De fapt primele izbucniri antisemite de amploare din ţară au avut loc tocmai cu ocazia elaborării Constituţiei. În proiectul de lege iniţial religia nu a fost un impediment pentru obţinerea cetăţeniei române. Dar acest proiect a provocat o reacţie puternică în presa vremii manifestată şi prin violenţe. O sinagogă din Bucureşti a fost devastată.

Istoricul Neagu Djuvara se întreabă dacă nu era mai bine ca românii să urmeze exemplul ungurilor care i-au maghiarizat pe evrei şi le-au acordat cetăţenia. Ei nu au făcut altceva decât să-şi urmărească interesul naţional, astfel că la recensământ adăugând populaţia evreiască celei maghiare, ungurii au ajuns să fie majoritari. Pe de altă parte, spune istoricul, chiar dacă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial guvernul ungar i-a predat pe evrei germanilor, evreimea internaţională simpatizează mai degrabă cu Ungaria decât cu România.

Dar să ne întoarcem la Congresul de la Berlin. Istoricii afirmă că aceste presiuni făcute asupra reprezentanţilor României au venit, în special, din partea cancelarului Otto von Bismarck, care era în relaţii strânse cu mari bancheri evrei din Germania fiind pomenite numele familiilor Bleichroder şi Hansemann. Reprezentanţii români nu au cedat însă argumentând că marea masă a evreilor recent sosiţi în Moldova nu era încă destul de asimilată şi în orice caz reprezenta, în gândul lor, o piedică pentru dezvoltarea burgheziei române autonome. Brătianu şi Kogălniceanu au acceptat doar ca evreii să poată fi naturalizaţi individual, de la caz la caz.

 

România pierde sudul Basarabiei şi obţine Dobrogea

 

Ruşii au mai insistat să recapete sudul Basarabiei, judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad, care ne-a fost acordat în 1856 în urma Păcii de la Paris, iar în compensaţie ni se dădea Dobrogea care nu mai aparţinea |ării Româneşti de sute de ani, Delta Dunării şi Insula :erpilor. Brătianu şi Kogălniceanu au fost indignaţi de pierderea Basarabiei de sud dar nu au reuşit să facă nimic. După congres, Bismark i-ar fi declarat lui Brătianu< „N-aş fi vrut să fiu în locul prinţului Gorchakov”, dar tot votase în favoarea acestuia. Singurul care a ţinut partea românilor a fost ambasadorul francez, Waddington. Brătianu nu a dorit să cedeze Dobrogea la sfaturile unora, pentru că „marea este pentru o ţară precum plămânii prin care respiră”, zicea el.

 

Prima ţară care a recunoscut independenţa României a fost Austro-Ungaria

 

Reprezentanţii noştri s-au întors în ţară fără a avea certitudinea că independenţa României va fi recunoscută. Trimisul nostru la Viena Ion Bălăceanu a reuşit ulterior să obţină recunoaşterea Guvernului austro-ungar, care era primul interesat de a avea legături politice şi comerciale cu România. Celelalte puteri s-au văzut obligate să recunoască la rândul lor independenţa cu toate că nu îndeplineam condiţiile impuse la Congresul de la Berlin.

Aşadar Austro-Ungaria a fost prima ţară care a recunoscut independenţa României. Contele Alajos Karolyi a avut cu siguranţă un rol important în acest sens. Greşim oare când spunem că un fiu al Careiului (ultima brazdă de pământ românesc eliberată în al Doilea Război Mondial) şi-a adus aportul la făurirea României Moderne?

 

 

Bibliografie:

Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei I.C. Brătianu, Universul, Bucureşti, 1934

Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008

Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Bucureşti, Humanitas, 2008

Istoria Partidului Naţional Liberal, coordonator :erban Rădulescu-Zoner, Bucureşti, Editura Bic All, 2000

Istoria României, Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Bucureşti, Corint, 2007

Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, Bucureşti, All,1988

A.D. Xenopol, Istoria Românilor

www.kislexikon.hu/Károlyi

www.en.wikipedia.org/wiki/Alajos_Károlyi

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.