Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Stânga radicală a câștigat alegerile în Grecia la un scor incredibil de 36%. Sistemul parlamentar le mai acordă o primă, astfel că din cei 300 de aleși SYRIZA va avea 158. Ce înseamnă acest partid care speria întreaga Uniune Europeană?  
    O formațiune populistă apărută ca urmare a crizei, un fel de partid al poporului amestecat cu un fel de PRM din vremurile lui de glorie din anii post-CDR.

Îngrijorarea cancelariilor europene vine din faptul că acest partid ultraradical de stânga, cu un discurs anti-sistem, pune în pericol stabilitatea economică, aruncând UE într-o nouă criză. SYRIZA a promis că Grecia nu-și va mai plăti datoriile externe. A promis renunțarea la austeritate, locuri de muncă, pensii și salarii mari, scutiri de impozite sau desființarea unor taxe.

Astfel de partide apar pretutindeni, în special în urma unor crize, dar nu depășesc un anumit procent. De exemplu după guvernarea CDR-USD-UDMR, la alegerile din 2000 partidul lui Vadim Tudor a obținut peste 20%, iar liderul s-a calificat în turul doi al prezidențialelor. În fața pericolului, societatea a reacționat și de teama unui președinte ca Vadim Tudor, Ion Iliescu a fost votat de adversarii săi tradiționali, partidele de dreapta. Ceea ce se întâmplă în Grecia depășește situația din România de acum 15 ani.

În primul rând Grecia face parte din zona euro. Tot ce se întâmplă în această țară mică se repercutează asupra întregii Uniuni. Datoriile uriașe neplătite vor aduce o nouă criză, mai puternică decât cea în care aceeași Grecie și-a adus aportul acum 7-8 ani. Economia mondială se pare că funcționează ca în proverbul cu un singur ciomag care ajunge pentru a sparge un car cu oale de lut.

Fiecare țară a interpretat în stilul său victoria stângii radicale într-o țară europeană. Victor Ponta a profitat de ocazie pentru a arăta ce se poate întâmpla dacă nu suntem atenți și se creează condiții pentru dezvoltarea unor partide populiste. Fără îndoială, premierul a făcut aluzie la încercarea PNL de a da jos guvernul actual. Desigur, PNL nu are o retorică anti-sistem, însă dacă s-ar ajunge la alegeri anticipate, cu siguranță ar apărea formațiuni care ar prelua tipul de discurs care i-a adus victoria unui partid ca SYRIZA.

Estimat la 5-10%, în fiecare țară există un electorat volatil  gata să voteze cu cine se nimerește. Dar în ultima vreme această constantă oarecum liniștitoare s-a extins. Extrema dreaptă câștigă teren în Franța. Renasc partide comuniste. Criza a dat peste cap echilibrul doctrinar și stabilitatea politică din primii ani ai mileniului. România face excepție, cel puțin deocamdată nu sunt semne că partidele extremiste ar prinde la public. Din când în când se ivesc ocazii, cum ar fi cazul creditelor în franci elvețieni.

Victor Ponta nu a scăpat prilejul de a acuza PNL că se comportă ca un partid de stânga, cerând nici mai mult nici mai puțin să suporte băncile diferența de curs. Dacă măsura ar fi luată, în cel mai scurt timp și cei care au credite în euro ar avea aceleași pretenții. În acest fel unele partide își câștigă popularitatea. Este doar un exemplu, dar sunt diverse situații în care alegătorii pot fi păcăliți. Temele predilecte ale partidelor extremiste, de stânga sau de dreapta, merg de la scutiri de taxe la promisiuni exagerate de creșteri de salarii și pensii.

Noul guvern al Greciei, rezultat al colaborării dintre extrema de stânga și extrema de dreapta, își propune rezilierea acordului cu FMI, ștergerea datoriilor externe și renunțarea la  austeritate. Ce își pot dori mai mult cetățenii din țările care se confruntă cu probleme sociale și economice? Grecii sunt convinși că au votat schimbarea. Este posibil ca o astfel de politică să dea roade? Până una-alta, lumea este speriată.

Cu bugetarii nu te pui!

După ce s-au certat puțin, mai mult de ochii lumii, PSD și PNL se văd obligate să-și reînnoiască promisiunile de a duce guvernarea până la capăt. 

Ziua iluminării

Am citit recent un interesant articol al unui atent observator al vieții noastre politice, și nu numai.