Gerul a îngheţat apele: pe balta de la Porumbeşti se pescuieşte la copcă

Asculta acest articol

Alexandru Lupescu e pescar de 38 de ani, preferă pescuitul la crap, dar de câţiva ani încoace iese şi la răpitori, la copcă

 Cine-i crai noaptea, să fie şi ziua, e o vorbă din bătrâni. Să se aplice asta şi în cazul pescarilor în sezonul ăsta friguros? Ei bine, depinde de la caz la caz, de la pescar la pescar. Cei ce pescuiesc la crap numără zilele până la prima lor experienţă pe baltă de anul acesta. Cei care preferă peştii răpitori şi sunt şi prieteni cu frigul de afară, merg la copcă.

Şi uite-aşa, în timp ce pescarii de crap, caras şi alţi peşti paşnici stau acasă, la căldură, şi-şi curăţă beţele, schimbă firele şi se tot pregătesc zi de zi pentru un nou sezon care pare să fie undeva departe, pescarul nostru care vrea să prindă răpitori stă la copcă şi-şi încearcă norocul. Pentru un fir întins îndură şi gerul. Ba mai mult decât atât, se bucură şi profită din plin de temperaturile foarte scăzute.

De sezon: ştiucă, şalău sau bibani

Am pornit la pescuit cu Alexandru Lupescu, un sătmărean talentat în ale pescuitului care la un simplu calcul ne-a spus< pescuiesc de 38 de ani. E pescar de crap şi de câteva ierni încoace, convins de prietenii săi, a ieşit la copcă. Şi ne mărturiseşte că îi şi place acest gen de pescuit. Să vă spunem povestea de la început. Pornim din Satu Mare şi parcurgem aproximativ 40 de kilometri ca să ne întâlnim pe balta de la Porumbeşti. Asta la propriu, că ne-am întâlnit chiar pe baltă. Sub noi, un strat de gheaţă.

Gros, ca norocul, de mai bine de 15 centimetri. Sub stratul de gheaţă vreo doi sau chiar doi metri jumate de apă. În adâncime. Alexandru Lupescu e în căutarea unei ştiuci, a unui şalău sau, poate-poate, a unui biban mai mare.

10 hectare de luciu de apă, un imperiu de gheaţă

Cu burghiul, Miki, paznicul bălţii, face găuri în stratul gros de gheaţă. Iau naştere copcile şi în acele găuri pescarul introduce momeala, carasul pe cârlig. Foloseşte momeală vie pentru că aceasta agită apa şi atrage atenţia răpitorilor. Ne explică cum şi-a făcut cu mâinile sale uneltele de pescuit pentru ieşirile la copcă şi monturile cu peştişor, cu plută, să îi fie mai uşor de cărat şi de pus. Odată instalate “beţele”, aşteptăm. Sub noi, o cantitate uriaşă de apă. Balta de la Porumbeşti pe care am ieşit la o partidă de pescuit la copcă, aşa cum ne spune directorul Asociaţiei Pescarilor Sportivi Satu Mare, Levente Nagy, are 10 hectare. Gerul năprasnic din ultimele zile a transformat-o într-un uriaş patinoar pe care se poate merge liniştit de-a lungul şi de-a latul. Alexandru Lupescu ne-a spus şi ce trebuie să ştie un pescar înainte de a ieşi la o partidă de pescuit la copcă: “În primul rând, trebuie să ştie ce grosime are gheaţa. Apoi, trebuie să fie dotat. Să mai ştie ce specii de peşte sunt în baltă”.

Masă pescărească la copcă: slănină, ceapă şi cârnaţi

În timp ce am aşteptat să muşte din momeală măcar un peşte am servit masa ca între pescari, doar că de data aceasta s-a mâncat slănină şi cârnaţi cu ceapă şi nu ciorbă pescărească, fel de bază la ieşirile la pescuit. Alexandru Lupescu iese de obicei de bună dimineaţa la pescuit la copcă şi stă câteva ore.

Pe noi gerul ne-a învins. Nu ne-am călit să rezistăm pe gheaţă atât de mult. N-a prins peşte la ieşirea la care am participat şi noi, dar ne spune că sunt zile şi zile, uneori mai prinzi, alteori nu. Nu e supărat şi vrea să ţină vremea aşa ca să poată să-şi mai încerce norocul. Ori talentul. Ori ce-o fi când e vorba de pescuit. Până una alta, tuturor pescarilor “Fir întins!”.