Asculta acest articolPreședintele este un personaj central și când tace și când vorbește, și când face ceva și când nu face nimic. Politicienii români au nevoie de un pilon la care să se raporteze. La o scară mai mică același rol le este rezervat și liderilor de partid. Însemnătatea personalităților este mai mare decât ne place să recunoaștem. Așa se explică de ce un Ion Iliescu, un Traian Băsescu rămân în continuare repere, deși nu dețin funcții-cheie în stat.
Actuala viață politică se învârte în jurul câtorva pesonaje destul de șterse sau mai puțin pronunțate decât cei de dinaintea lor.
Crin Antonescu, în calitate de fost președinte de partid, spune că PNL nu are conducere, Alina Gorghiu și Vasile Blaga neridicându-se la standardele cerute de funcție. Valeriu Zgonea, în calitate de președinte executiv, îi contestă președintelui PSD, Liviu Dragnea, dreptul moral de a conduce partidul. Partidele mai mici, respectiv ALDE și PMP, sunt conduse de foștii lideri ai unor partide mari din trecut, PDL și PNL. Nici Kelemen Hunor, președintele UDMR, nu se ridică la înălțimea fostului președinte Marko Bela.
Galeria liderilor șterși se completează cu un președinte care încă nu și-a stabilit bine contururile și cu un premier fără partid. Nici Klaus Iohannis, nici Dacian Cioloș nu au echipe puternice în spate, dar nici susținători fanatici, așa cum aveau președinții Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau premierii Adrian Năstase, Emil Boc sau Victor Ponta.
În acest tablou încețoșat și-au făcut apariția candidații la alegerile locale din iunie 2016. PNL, partidul de la care se aștepta cel mai mult, dat fiind faptul că s-a format din fuziunea a două partide mari, a dat câteva rateuri înainte de a-și găsi un candidat pentru primăria Capitalei. A defilat o vreme cu Cristian Bușoi, un politician tânăr fără calități certe. A fost înlocuit de Ludovic Orban, un politician ce vrea să pară serios sub masca lui de personaj pitoresc. S-a apelat la o soluție de împrumut, desemnându-l candidat pe Marian Munteanu, liderul studenților de acum un sfert de secol. Într-un final a fost desemnat Cătălin Predoiu, o veșnică promisiune care încă nu și-a demonstrat calitățile.
La PSD situația este ceva mai roză, în sensul că la cea mai importantă funcție de la alegerile locale a fost desemnată o persoană care își poate permite să se îmbrace în roz pentru că este femeie.
În restul țării lucrurile se prezintă ușor diferit. În marile orașe, ca de altfel la mai toate comunele, candidează primarii în funcție care, în cele mai multe cazuri, și-au creat un statut aparte. Indiferent de ce au realizat, de cât de buni gospodari au fost, au notorietate și, lucru important, au capacitatea să se folosească de ea pentru a câștiga voturi. Primarii în funcție au și norocul de a avea contracandidați mai puțin pregătiți pentru o mare bătălie. Au intrat în cursă foarte mulți amatori, ca urmare a unor jocuri de culise din interiorul partidelor sau pur și simplu din întâmplare.
Alegerile desfășurându-se într-un singur tur, dacă nu se va schimba legea în mod neașteptat, primele șanse le au primarii în funcție. Dar dacă intervine ceva și alegerea primarilor se va face din două tururi, situația se va schimba radical, iar viața publică, administrația locală, se va primeni.
