Asculta acest articolNicio fuziune nu a reuşit până la capăt. Considerate soluţii care nu pot da greş, anunţând mari victorii, fuziunile continuă să-şi arate părţile slabe, vulnerabile. În cazul în care au fuzionat un partid mare şi unul mic, cel mic a fost înghiţit cu fulgi cu tot şi digerat. Este şi cazul Partidului Conservator. Deşi formaţiunea lui Tăriceanu era la început, era doar o aşchie desprinsă din PNL, a reuşit într-un timp relativ scurt să arunce peste bord, ca pe un balast nefolositor, resturile PC. La patru luni de la alegeri, ALDE a rămas doar partidul lui Tăriceanu, nu şi al lui Daniel Constantin.
Pe de altă parte, fuziunea dintre două partide mari s-a dovedit inspirată doar pentru alegerile prezidenţiale. După victoria lui Klaus Iohannis, “marele PNL” a redescoperit că are două aripi şi a început să dea din ele, ca o raţă prea grasă pentru a se putea ridica de la sol. După o perioadă de cefalism păgubos, odată cu declanşarea campaniei interne, PNL mai descoperă odată că are două aripi şi acţionează în consecinţă. Pe teren, în căutarea susţinătorilor din nou pot fi văzute două echipe, una a vechiului PNL , alta a vechiului PDL. Ludovic Orban, candidat la şefia partidului, pentru a descrie situaţia din partid recurge la zicale populare< vai de picioare când nu este cap. Un alt candidat, Cristian Buşoi, critică şi el partidul, ca şi când ar fi în slujba PSD-ului.
Ce s-ar întâmpla dacă s-ar anula contractul? Nici cei de la fostul PNL, nici cei de la fostul PDL nu vor să audă de aşa ceva. Toţi speră că până la urmă va reuşi să apară “marele PNL”, ca pasărea phoenix din propria cenuşă.
Cum decurge campania internă? În ce constă ea? La toate partidele, pasul decisiv este desemnarea delegaţilor. De fapt, la niciun partid alegerile interne nu sunt alegeri adevărate, cu un program, cu o platformă. Câştigă cel ce poate trimite mai mulţi delegaţi la conferinţa judeţeană. Un rol important îl joacă organizaţiile municipale, care au cei mai mulţi delegaţi. Deci cine conduce organizaţia municipală, a capitalei de judeţ, are prima şansă. UDMR, PSD, şi acum PNL recurg la aceaşi metodă. Alegerile sunt democratice, dar în esenţa lor nu sunt altceva decât nişte manevre de culise. Desigur, contează enorm cum se prezintă în faţa opiniei publice fiecare candidat. Succesul oricărui partid depinde de imaginea pe care o are candidatul care va deveni preşedinte de organizaţie.
PNL a pierdut pentru că nu a avut în frunte o personalitate, un lider adevărat. Situaţia de la vârf s-a multiplicat în fiecare judeţ. Dimpotrivă, PSD a câştigat pentru că a avut de fiecare dată un preşedinte puternic, autoritar, care, chiar dacă a fost controversat, a ridicat partidul. Alegătorii apreciază partidele şi se identifică aproape în totalitate cu figura liderului, de sus în jos, de la nivel naţional la nivel judeţean. Aş da un exemplu: Gheorghe Ciocan la preluarea conducerii organizaţiei judeţene, PSD avea 2 primari, iar la sfârşitul mandatului avea peste 20. Acum, în anul de graţie 2017, organizaţiile judeţene sunt conduse de persoane cu o slabă notorietate, aproape anonimi, care se ascund de lume în sediile de partid, în instituţiile pe care le conduc.
Niciodată Satu Mare nu a traversat o criză de personalităţi politice ca în această perioadă. Lipsa de activitate publică reverberează, influenţând negativ dezvoltarea socială, culturală şi economică a judeţului. Roadele inactivităţii publice se vor vedea peste câţiva ani, la sfârşitul mandatului. PSD se află în opoziţie la nivel de judeţ. Prin urmare, întreaga responsabilitate va cădea în sarcina alianţei UDMR-PNL. Aflat în campanie internă, participând la guvernarea locală, PNL are ocazia să-şi analizeze activitatea şi să tragă concluziile: cetăţenii sunt mulţumiţi de prestaţia lui? Fuziunea, ratată sau nu, trebuie să treacă în plan secundar. Importante sunt rezultatele. Care sunt acestea?
