Furnizorii conduc guvernele

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 ianuarie 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Scumpirile necontrolate de guvern, afectând grav întreaga populaţie, deopotrivă instituţiile statului şi firmele, lasă impresia că România este cea mai haotică ţară din Uniunea Europeană. Odată cu liberalizarea tarifelor, practic guvernul este condus de furnizori. Monopolurile energiei s-au năpustit asupra consumatorilor ca nişte hiene flămânde. Cineva spunea că într-o singură lună o firmă ca OMV şi-a majorat veniturile cu un miliard de euro.

Ministrul Economiei, primul ministru, întreg guvernul, preşedintele ţării, pe rând şi împreună, nu reuşesc să explice fenomenul scumpirilor peste noapte. Ce-i drept nici nu se străduiesc prea mult. Sau poate că nici ei nu pricep.

În aceste condiţii, ale creşterii preţurilor la absolut toate produsele, se pune întrebarea dacă Legea Bugetului votată recent în parlament mai este valabilă. Mai sunt eligibile proiectele vechi din moment ce toate preţurile la materialele de construcţii s-au dublat sau s-au triplat? Cât vor costa cărţile şi până acum foarte scumpe pentru buzunarele celor care mai citesc în ţara asta din moment ce a crescut preţul hârtiei, dar şi al energiei electrice cu care funcţionează tipografiile?

Dacă nimic nu mai este cum a fost, în parte datorită pandemiei, în parte datorită exploziei preţurilor, pe drept se poate aprecia că lumea s-a schimbat nu ca după război, ci ca în timpul unui război.

Lumea este într-un război, dar încă nu se ştie cine cu cine se războieşte, care este tabăra bună şi care este tabăra rea.

Noii democraţi au de multe ori în anumite momente istorice o gândire de tip revoluţionar. Dorinţa de reformare a unei ţări este în sine o revoluţie, o revoluţie continuă.

Politicianul, se spune că suferă de „credinţa cărbunarului”. :i nu este vorba despre cei ce scot, sau scoteau cărbune din străfundurile pământului până UE a interzis exploatările miniere în numele luptei împotriva poluării. Este vorba despre cărbunarii lui Garibaldi.

Ce înseamnă „credinţa cărbunarului”?  Se poate reduce la o propoziţie< planul a fost bun, execuţia proastă. Asta gândea şi preşedintele Iohannis când vorbea despre „un stat eşuat”. Cu alte cuvinte, proiectul său cu care a câştigat alegerile a fost bun, dar punerea în practică a fost rea. Proiectul „România educată” este bun, dar executarea lui este amânată până la paştele cailor.

Nimeni nu poate contesta că lumea trece printr-o criză complexă, iar România prin mai multe crize şi mai complexe.

Într-o conjunctură istorică de felul acesta, când îşi văd viitorul ameninţat, se lasă seduşi de idei radicale, extremiste. Partidele extremiste apar când aşteptările oamenilor au fost înşelate de guverne democratice, dar incapabile.

Nu lipsa de democraţie o impută populaţia guvernului condus de PNL, ci incapacitatea guvernului de a administra ţara în condiţii de criză. Istoria omenirii este un şir nesfârşit de crize. Criza din pandemie a fost doar una din lungul şir de crize. 

Întrebarea este de ce politicienilor de la putere nu le dispare entuziasmul? Pentru că partidele se străduiesc să înşele  continuu populaţia indiferent de situaţia în care se află economia unei ţări.

PSD a excelat şi excelează în continuare în a promite lucruri imposibile. Partidele de stânga promit mereu că vor mări pensiile, că vor majora alocaţiile pentru copii, că vor creşte salariul minim etc. etc.

Aflat la guvernare, PSD anunţă că vrea testare covid gratuit, dar se opune certificatului verde. Nu mai vorbim de „compensaţiile” la facturile tot mai mari la încălzire, la curent etc.

Dar oricât de mare ar fi PSD, oricâtă putere crede PNL că are, până la urmă furnizorii, monopolurile conduc guvernele. Bieţii politicieni nu sunt decât nişte mici profitori.

Abonează-te acum Online!