19.07.2018 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Costea, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Ce a discutat preşedintele cu premierul?(reluare) 01.30 Cultură, Fior de Zatmar 02.40 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 03.30 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, invitat: Daniel Frei. Titlul emisiunii: Cooperativa şi avantajele ei pentru fermieri. 04.30 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Ionela Toma. 05.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Adrian Pristopan. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Ilyes Ilona . 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Simona Niste. 08.00 Audienţe în direct, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Adrian Marc. Titlul emisiunii: Stadiul investiţiilor la Spitalul Judeţean Satu Mare.(reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Ilyes Ilona. 09.30 Sănătate, frumuseţe, stil, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Lia Marinela Avram. 10.20 Religie, cu Laczko Eva, invitaţi: Barta Barnabas, Gordan Dalma, Gsiszar Lorant. Titlul emisiunii: La Satu Mare se organizează Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Costea, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Ce a discutat preşedintele cu premierul?(reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Adrian Pristopan. 14.20 Teleshopping 14.45 Cultură, Samfest jazz. 17.00 Cultură, La Poesss a avut loc Forumul Economic Invest. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Talk Show cu Carol Erdos

Francezii au ales, frisoanele au trecut

Scris de Dumitru Păcuraru, 09 mai 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Francezii au ales raţional. Teoretic, pentru o perioadă de cinci ani mişcarea radicală din Franţa nu va mai avea şansa să se manifeste atât de puternic, şi îngrijorător, ca în campania electorală terminată cu victoria lui Emmanuel Macron.

Preşedintele Franţei are o putere foarte mare. În primul rând el decide primul ministru. La fel ca şi preşedintele României. Dar în cazul francezilor, al cărui model l-am preluat pe jumătate, lucrurile sunt mult mai clare.

Separaţia puterilor în stat nu doar că este clar delimitată, dar este şi respectată. În Franţa, din câte ştim, nu se vorbeşte despre un “stat paralel”, nu se dezbate problema alegerilor de acum zece ani.

Într-un fel sau altul, peste tot se discută despre trecut, despre fapte reprobabile din trecut, despre infracţiuni descoperite după ani de zile. Dar, în general, dezbaterile din ţările normale, sunt la zi. Aşa cum au fost şi în Franţa. Cu toate că am copiat un model ce părea potrivit pentru noi, se pare că nu-l putem urma în litera şi spiritul său.

Este deranjantă şi durata mandatului. Până prin 2000, mandatul preşedintelui francez era de şapte ani. S-a redus, printr-un referendum, la cinci ani. Cam în perioada când la noi se prelungea de la patru la cinci ani. De atunci, puterea preşedintelui a crescut artificial. Câtă vreme mandatele de parlamentari sunt de patru ani, preşedintele are un an în plus.

Trecând peste un rând de alegeri, are posibilitatea să desemneze premierul în mod subiectiv. Fostul preşedinte Băsescu, beneficiind primul de mandatul prelungit la cinci ani, a avut şansa să desemneze de trei ori primul ministru, în 2005, în 2008 şi în 2012. Dar între timp s-au mai ivit câteva ocazii, să desemneze premierii. De aici s-au iscat o serie de crize politice. Ale căror consecinţe se resimt şi acum.

Dar dincolo de crizele interne, inerente oricărei democraţii, îngrijorarea, în cazul Franţei care a trecut prin alegeri, a fost legată de viitorul Uniunii Europene. Dacă ar fi câştigat Marine Le Pen, după cum a promis, în doi ani Franţa ar fi urmat drumul Marii Britanii. FREXIT-ul a trecut ca un glonte pe lângă urechile politicienilor europeni, şi nu numai.

Europa Unită sau Uniunea Europeană, nu este numai doar concept politic şi economic. A devenit un mod de viaţă pentru câteva sute de milioane de cetăţeni. Mişcări precum cele din Franţa, reprezentate de partidul condus de Marine Le Pen pun sub semnul întrebării o construcţie politică şi socială uriaşă în care s-au pus foarte multe speranţe.

Din moment ce există un mare număr de cetăţeni, francezi în cazul de faţă, care au votat candidatul Frontului Naţional, înseamnă că nu totul este în ordine, că Uniunea Europeană nu funcţionează şi nu întruneşte aşteptările tuturor cetăţenilor.

Dincolo de extremisme, dincolo de mişcările politice radicale, există o nemulţumire crescândă faţă de UE.

Englezii au reproşat birocratismul de la Bruxelles. Recent, liderii europeni vorbeau despre o Europă cu două viteze. România, evident, cădea în rândul ţărilor celei de a doua viteză. Era, şi încă este vorba, despre o dezvoltare într-un ritm mai rapid al ţărilor care constituie miezul economic, nucleul financiar al UE, şi ţările sosite mai târziu.

Alegerile din Franţa, soldate cu victoria forţelor democratice pro-UE, marchează un sfârşit al crizei, un nou început sau doar depăşirea unui moment dificil?

Emmanuel Macron este el însuşi un mare necunoscut. Dar în curând vor avea loc alegeri în Germania. Vor da emoţii şi nemţii? Mai puţin decât francezii. 

Abonează-te acum Online!