Asculta acest articolFără să aibă practic nicio opoziție, lăsat să lucreze în pace, guvernul Cioloș a intrat într-o înfundătură din care nu știe cum să iasă. Starea inițială de optimist a fost înlocuită de o stare de căutări febrile. Nu se știe însă ce îl frământă pe premier. Nu se știe ce vrea ministrul Sănătății. Nu s-a înțeles ce dorea fostul ministru al Culturii?
La ce s-a gândit ministrul Justiției când declara că începe “restaurarea Justiției”? S-a vorbit despre remanieri. S-a aflat în vizor o serie de miniștri. Părea iminentă remanierea ministrului agriculturii. S-a vorbit despre vreo patru cinci miniștri ce urmau să fie remaniați concomitent. A venit primul ministru și a dezmințit informația.
Niciun guvern nu a beneficiat de o perioadă de grație, practic de o largă înțelegere din partea tuturor partidelor și populație ca guvernul de tehnocrați. A fost votat în parlemant și de PSD, deși se știa că are o orientare de dreapta. Opinia publică a primit acest guvern cu speranța că nefiind politic va face mai mult decât au făcut guvernele anterioare. Era cât pe ce să-l facă pe Klaus Iohannis să spună că este guvernul său. Președintele s-a oprit la timp. A constatat că nu este tocmai ce-și dorea. Și-a exprimat nemulțumirea în mod public, însă nu a insistat foarte mult pe nerealizările ce-l nemulțumeau.
În ciuda criticilor care se înmulțesc, pare că numai primul ministru se străduiește să muncească din întreg guvernul. Dacian Cioloș aleargă din stânga-n dreapta, dă declarații scurte și neconcludente. Nu pare nici foarte nemulțumit de oamenii săi, nici foarte mulțumit. Mereu pe fugă, aruncă frânturi de declarații din care nu se înțelege aproape nimic. Nu răspunde la provocări, nici nu provoacă. Este ascultător, respectuoas, dar nu pare obedient. Ceea ce înseamnă că nu-l interesează foarte mult opiniile altora. Nu vrea să le facă pe plac liderilor PNL, nici nu consideră PSD un partid în opoziție.
Rămâne încă un mister natura relațiilor sale cu președintele Iohannis. Câtă încredere are în președinte și câtă încredere are președintele în el? Vor ajunge să formeze vreodată un tandem, în adevăratul sens al cuvântului? Două personaje care vorbesc puțin sau în doi peri nu sunt greu de pus să tragă la aceeași căruță, dar este greu de înțeles în ce direcție o apucă.
Și mai este o probemă. Nu se știe încă despre niciunul dintre ei cât sunt de capabili să-și pună în practică ideile.
Mai grav este că nu au produs un program comun. Sunt enunțate idei generale, la nivelul principiilor. Pactul pe siguranța națională rămâne singurul document concret. În rest sunt improvizații.
Guvernul Cioloș mai degrabă poate fi numit unul al improvizațiilor decât un guvern de tehnocrați. Uneori și improvizațiile sunt bune, dar nu rezistă în timp. De fapt, acest Executiv nu și-a dat încă proba de foc. Confruntat cu o sumedenie de probleme nu știe de unde să le apuce. Nu are o prioritizare clară. În fine, se vede că nu reușește să fie o echipă.
Dau impresia că sunt un fel de copii din Împăratul muștelor. Vlad Alexandrescu, prin refuzul său de a demisiona după ce și-a anunțat demisia, era cât pe ce să-l dărâme dacă avea nițel ajutor din partea unei tabere.
Poate că vorbim prea mult de guvernul Cioloș uitând că vicepremierul Vasile Dâncu este un om de stânga. Dacă PNL își pune speranțe în Dacian Cioloș, nu este exclus ca și PSD să mizeze pe Vasile Dâncu. Dar deocamdată frământările din guvern nu par să aibă culoare politică. Este o dispută între persoane, între indivizi disparați, de diverse orientări.
