Asculta acest articolAritmetica parlamentară, dar mai ales vanitatea liderilor politici actuali, oferă o varietate de formule de guvernare vecină cu jocul de noroc 6 din 49. Împărţită de regulă între partide de stânga şi partide de dreapta, scena politică a fost defectată de decizia USR de a vota o moţiune de cenzură împotriva guvernului din care a făcut parte. Partidul lui Dacian Cioloş şi Dan Barna îşi explică gestul prin nerespectarea protocolului coaliţiei de către Florin Cîţu care a demis doi miniştri USR fără să se consulte cu liderii USR.
Marile războie se declanşează pe chestiuni mărunte. De exemplu în Gargantua şi Pantagruel două state s-au războit pentru că unii pretindeau că oule se sparg de la capătul cel gros, iar alţii de la capătul cel subţire. Până la urmă au convenit să spargă oul la mijloc şi aşa s-a instalat pacea.
S-ar părea că în războiul dintre USR şi PNL fiecare partid are dreptatea lui. În realitate nu partidele în sine sunt problema, ci liderii lor.
Războaiele politice pornite după fiecare rând de alegeri nu sunt ale partidelor, ci ale liderilor. Aceste formaţiuni din ce în ce mai ciudate, sunt nişte triburi mai mult sau mai puţin sălbatice, confiscate de un grup restrâns.
În situaţia actuală, extrem de încâlcită, PNL a fost confiscat de grupul strâns în jurul lui Florin Cîţu. PNL i-a fost tras lui Ludovic Orban de sub nas cu mult înainte de a pierde alegerile.
Dacă în cazul PNL lupta a fost publică, în cazul USR PLUS bătălia s-a dus în culise. S-a văzut doar rezultatul: Dan Barna, având un partid mult mai mare, USR, a pierdut în faţa lui Dacian Cioloş, liderul unui partid minuscul, PLUS. Criza politică fiind declanşată de PNL şi USR ar trebui să ne oprim la aceste exemple, dar cum nici în celelalte partide situaţia nu este cu mult mai diferită formulele de guvernare pot fi extinse la întregul spectru politic.
Cea mai ciudată formulă de guvernare este cu Dacian Cioloş prim ministru şi toţi miniştrii de la PNL şi UDMR. A doua variantă ar fi un guvern minoritar USR, susţinut din parlament de PSD şi AUR, cu Dacian Cioloş prim ministru şi toţi miniştrii de la USR. Varianta clasică este refacerea coaliţiei PNL-USR-UDMR, dar cu Dacian Cioloş premier, USR urmând să aibă doar vreo două ministere, restul fiind împărţite între PNL şi UDMR.
Trecem peste varianta unui guvern USR-PSD-AUR pentru că USR nu-şi poate permite luxul de a colabora cu partide de stânga, el fiind receptat de alegători un partid de dreapta.
Dacă preşedintele Iohannis ar fi echidistant, ar accepta un guvern format în jurul PSD. Dar PSD are alte calcule. Dată fiind situaţia critică în care se află ţara, socoteşte că din punct de vedere electoral este avantajat şi preferă să rămână în opoziţie. Cere alegeri anticipate, dar ştie că este aproape imposibil să fie acceptate de parlamentari.
Ca şi cum situaţia nu era destul de încurcată, Ludovic Orban şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Acest lucru deschide calea unor negocieri pe marginea acestei funcţii. USR votează omul PNL-ului la schimb cu acceptarea lui Dacian Cioloş în fruntea guvernului. Nici acest troc nu pare să fie pe placul PNL.
Din motive greu de înţeles de către marele public, “echipa câştigătoare” ţine morţiş ca Florin Cîţu să fie prim ministru. S-ar părea că şi preşedintele Iohannis înclină spre această formulă de guvernare.
Dacă Dacian Cioloş nu-şi poate trece guvernul prin parlament, este posibil ca Florin Cîţu să rămână multă vreme în fruntea unui guvern minoritar PNL-UDMR. Se zice că acesta este planul de rezervă al preşedintelui Iohannis. Nu este ceva nou, această formulă a fost experimentată de preşedintele Băsescu cu Emil Boc.
