Asculta acest articol Cei care dețin demnități publice, de la președintele țării, primul ministru, miniștri, parlamentari până la prefecți, președinți de consilii județene și nu în ultimul rând primarii, dacă au o minimă conștiință de sine, ar trebui să fie preocupați de modul în care se vor fixa în istorie. Tema a deschis-o Traian Băsescu atunci când spunea că “trebuie să-și apere mandatul”.
Nu este însă primul președinte preocupat de modul în care va fi reflectat istoric.
Emil Constantinescu s-a privit mereu prin prisma omului care va rămâne în istorie. Mai mult, și înainte de a deveni președinte s-a comportat ca și cum ar fi fost președinte. Deloc preocupat de latura intimă, omenească, Ion Iliescu și-a scris memoriile ca pe un tratat de politică. De vină este formația sa de tip comunist. Mulți dintre foștii lideri și-au scris memoriile, dar nu acestea contează. Istoria are propriile sale legi. Reține ce vrea din viața și activitatea unui om.
S-ar părea că printre cei mai preocupați de propria lor imagine sunt demnitarii locali. Un primar bun rămâne în memoria oamenilor prin ceea ce realizează și mai puțin prin ceea ce spune. La nivelul orașelor s-au remarcat în perioada interbelică primari de mare ispravă. Numele lor se leagă în primul rând de așezăminte de cultură, teatre, muzee, biblioteci, case memoriale, clădiri ieșite din comun. Au fost și cazuri în care demnitarul a fost preocupat de protejarea artelor.
Au sprijinit apariția unor reviste, au ajutat scriitori, pictori, muzicieni. Carol al II-lea va rămâne în istorie ca fondator al Revistei Fundațiilor Regale, un reper cultural. Regina Maria este indisolubil legată de Școala de pictură de la Balcic. Primarul de Baia Mare, Oliver Turman, rămâne în istorie ca inițiator al Școlii de pictură, el oferindu-le tinerilor pictori ateliere de creație. Un primar de Satu Mare, Herman Mihaly, a avut inițiativa de a construi hotelul-restaurant Dacia. Primarul interbelic Augustin Ferențiu era preocupat de înființarea unor așezăminte de cultură, iar grație efortului lui Ștefan Benea s-a construit clădirea Muzeului Județean.
Nu aș ezita să spun că și după 1989 au apărut personaje preocupate să-și privească mandatele din perspectivă istorică. |inând să lase neapărat ceva în urma lor, muncesc, se sacrifică pentru o idee. Programele lor electorale sunt în bună parte structurate pe proiecte de excepție, dar realizările contează. Nu este suficient să construiești drumuri ca să rămâi în memoria oamenilor. Ridicarea unei statui îi conferă demnitarului un loc în istorie mai mult decât reparațiile curente, lucrărie de întreținere și alte nimicuri cu care își pierd vremea aleșii.
Judecând din acest punct de vedere, oare ce va reține istoria din vacarmul de zi cu zi în care-și desfășoară activitatea demnitarii noștri? Cu siguranță, din scandaluri nu se va reține nimic, pentru că urmașii noștri vor avea parte de propriile lor scandaluri. Pornind de la aceste scurte considerente, ziarul Informația Zilei va încerca pe parcursul acestui an, până la alegerile viitoare, să prezinte realizările aleșilor din perspectivă istorică. Oare ce va rămâne după ei?
