26.03.2019 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Beniamin Urs, Dan Burulea, Adelin Ghiarfaş. Titlul emisiunii: Scandalul mutării ambasadei la Ierusalim, a reizbucnit.(reluare) 01.15 Ne cheamă natura 02.15 Cultură, Balul de lăsatul secului, ediţia a IV-a 03.50 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea. Titlul emisiunii: Influenţa anturajului asupra criminalităţii la Satu Mare. 03.45 În Slujba Comunităţi cu Mihai Sălceanu, invitat: Daniela Bălu. Titlul emisiuni: Daniela Bălu – raport la 7575 de zile. 04.45 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Boby Tincu. 05.40 Cultură – Lansare de carte Nicolae Breban la Poesis. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct, cu Mihai Sălceanu. Titlul emisiunii: Sindicaliştii de la Electrolux, în a patra săptămână de grevă generală. (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Concert al Corurilor Bisericeşti Ortodoxe din Municipiul Satu Mare. 10.30 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Florin Fodoruţ. Titlul emisiunii: Postul Mare – semnificaţii. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Beniamin Urs, Dan Burulea, Adelin Ghiarfaş. Titlul emisiunii: Scandalul mutării ambasadei la Ierusalim, a reizbucnit.(reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Boby Tincu. 14.30 Teleshopping 14.45 Cultură – Lansare de carte Nicolae Breban la Poesis. 15.40 Zone Folclorice 16.40 În Slujba Comunităţi cu Mihai Sălceanu, invitat: Daniela Bălu. Titlul emisiuni: Daniela Bălu – raport la 7575 de zile. 17.45 Panoramic sportiv, cu Ionu Blăjan, invitat: Zoltan Pataki . Titlul emisiunii: Despre fotbalul judeţean cu vicepreşedintele AJF-ului sătmărean. 18.30 Audienţe în direct. 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar în direct 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct. 23.00 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea. Titlul emisiunii: Influenţa anturajului asupra criminalităţii la Satu Mare.

Filmele premiate la Oscar, între realism poetizat şi fantezie barocă

Scris de Vasile Andreica, 09 martie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »
”Green Book”, cel mai bun film

”Green Book”, cel mai bun film

Într-un an în care gala premiilor Oscar nu a avut o gazdă desemnată, prima oară în mai mult de trei decenii, şi în care Hollywoodul a încercat să-şi revină după seria de scandaluri sexuale, o vizionare a celor mai premiate filme ne poate revela o schimbare de perspectivă şi, poate, de direcţie pentru viitorul cinematografiei.

Paradoxal, cele mai apreciate momente ale galei au fost muzicale: deschiderea asigurată de Queen alături de Adam Lambert şi interpretarea cântecului premiat ”Shallow” livrată cu mult sentiment de Lady Gaga şi Bradley Cooper. La timpul lor am văzut şi am recenzat în Informaţia de Duminică cele două filme care au ocazionat aceste prestaţii: hagiografia Queen ”Bohemian Rhapsody”, care a dat cel mai bun actor (Rami Malek) şi aproape toate premiile legate de partea sonoră a unui film, respectiv remake-ul ”A star is born”, un film iubit de public, dar eclipsat de altele în voturile Academiei americane.

Însă filmele cu impact real la Oscar în 2019 merg în altă direcţie. Fie că vorbim despre comentariul social cu subtext politic, îmbrăcat în hainele unui realism asumat, fie extravaganţe baroce cu substrat istoric, laureatele anului caută să treacă de clişee şi să ajungă la trăiri profunde, propunând, la finalul drumului, soluţii surprinzătoare la probleme de actualitate. Văzându-le, iei pulsul momentului.

“Cartea verde” a acceptării

Lăsând la o parte pretenţia că ar fi bazat 100% pe fapte reale, destul de uşor demontată după lansare, ”Green Book” a meritat să fie ales cel mai bun film al anului. Are o simplitate cuceritoare şi ajunge aproape de dimensiunea unei parabole mitice. Fără teorii şi predici, demonstrează singura cale viabilă de depăşire a clişeelor tribaliste de orice fel: empatia. Care nu se poate obţine, cum par să creadă adepţii corectitudinii politice, prin principii impuse cu forţa, de undeva de sus,  ci doar prin contactul direct, voluntar, nemijlocit, cu celălalt. Cel care până atunci îţi părea din altă lume, aproape neom, cel care îţi provoca greaţă şi pufneai printre dinţi văzând că îndrăzneşte să trăiască după alte reguli şi să se definească altfel decât tine.

Nu-ţi poţi imagina doi oameni mai diferiţi ca aceştia: pe de o parte un italian din Bronx, dur, rasist, mediocru în convingeri, la urma urmei inimos, familist, dar închis în lumea lui, pe de altă parte un negru celebru, rafinat, pianist cu studii în Rusia sovietică, snob patentat, închis într-un apartament de lux deasupra sălii de concerte Carnegie Hall, într-un regat al propriei superbii. Fiecare prins în propria pânză de complexe. Şi tocmai călătoria din cosmopolitul New York al anului 1962 până în adâncurile Sudului tot mai rasist, în care poţi fi arestat pe motiv de culoare şi numai Bobby Kennedy te poate salva, îi va schimba profund pe cei doi. Cu foarfecele sarcasmului îşi vor tăia nodurile cele mai groase, apoi totul va deveni tot mai natural. Este o călătorie aproape magică, filmată ea însăşi cu multă empatie, deşi filmul nu poate evita unele clişee (ieşirea în ploaie a artistului biruit de demonii proprii o vedem şi în filmul despre Freddie Mercury), iar atmosfera şi contrastele epocii sunt redate cu măiestrie.

Mahershala Ali a luat un Oscar binemeritat pentru cel mai bun rol secundar masculin, jocul său sobru, interiorizat, un portret al furiei melancolice contra lumii şi sieşi, oferind un contrast perfect pentru izbucnirile extrovertitului tovarăş de drum. Iar Viggo Mortensen e strălucitor în rolul lui Tony şi ar fi primit votul nostru, căci performanţa lui actoricească întrece ”studiul de caz” al lui Rami Malek şi scrâşnirea unidimensională a lui Christian Bale, într-un film ratat, ”Vice”, care ar fi funcţionat mult mai bine ca documentar. Frumoasă şi delicată Linda Cardellini în rolul soţiei lui Tony.

Titlul filmului îşi dezvăluie taina la final: ”cartea verde” care conţine locurile unde sunt bineveniţi negri se completează cu un apartament din New York. Căci tribalismul este peste tot şi poate fi învins oriunde.

”Roma”, un poem despre suflete peregrine

Yalitsa Aparicio în ”Roma”

Yalitsa Aparicio în ”Roma”

După epopeea spaţială ”Gravity”, Alfonso Cuaron a revenit cu picioarele pe pământ. S-a întors în copilărie, în agitatul Mexic al anilor 1970, într-un cartier rezidenţial al capitalei, cadru al unei alte epopei – drumul unei tinere femei, servitoare, de la naivitatea adolescenţei la lămurirea definitivă despre lume şi viaţă. Un traseu spiritual, parcurs prin suferinţă. ”Roma” se poate traduce, în limba romilor, ”oameni”. Nomazi, peregrini în această lume în care, cum îi spune dona Sofia lui Cleo, femeile sunt mereu singure.

Deşi unele cadre ar fi fost mult mai frumoase şi de impact filmate color, alegerea lui Cuaron de a-şi face filmul în alb-negru se înscrie în nota de blândeţe care traversează această poveste. Nimic forţat, nimic isteric, nici măcar în cele mai dure scene, culminând cu despărţirea lui Cleo de fetiţa ei născută moartă. Şi totuşi există un personaj care prinde tensiunea casei din cartierul Roma: Borras, câinele familiei, mereu agitat, pe care nu-l scoate nimeni la plimbare. Cadrul de generic ne-o arată pe Cleo încercând să cureţe excrementele bietului animal şi să-şi cureţe astfel şi mentalul. Ajunge la un echilibru care o face, vom vedea mai târziu, egala unui maestru de arte marţiale. Iar intrarea bravă în ocean după copiii în pericol (o scenă antologică, filmată uluitor) îi va curăţi şi inima. Pe cadrul de final vedem o scară spre cer pe care Cleo urcă fără să mai coboare, iar după toate genericele stă scris în sanscrită, foarte discret, ”pace, pace, pace”…

Debutanta indigenă Yalitza Aparicio este o revelaţie, alături de Marina de Tavira, actriţă cu experienţă, şi de actorii copii conduşi cu măiestrie de Cuaron, care şi-a meritat fiecare premiu (regie, imagine, cel mai bun film străin). E un film care se dezvoltă lent, dar lasă o impresie de neuitat, şi un omagiu adus, probabil conştient, neorealismului italian (Fellini a avut şi el un film cu Roma în titlu). Faptul că e produs şi difuzat de Netflix a stârnit ceva controverse, dar asta îl face foarte uşor de accesat şi vă asigurăm că merită văzut.

Favorita şi marea doamnă

Rachel Weisz şi Olivia Colman în ”The Favourite”

Rachel Weisz şi Olivia Colman în ”The Favourite”

Cel mai frumos film al selecţiei ne-a părut ”The Favourite”. Vizual e un deliciu, cu atmosfera de palat baroc, costumele de epocă, contrastele dintre clasele sociale şi butaforia parlamentară de la curtea reginei Anne. Muzica este luată din aceeaşi perioadă şi amplifică senzaţia de magie istorică. Jocul de putere din jurul tronului şi patului regal, dus de data asta de două femei, are momente seducătoare şi unele de-a dreptul cinice, conflictul fiind jucat din ochi, din mutre, din nuanţe mici, dar importante, subliniate de Rachel Weisz şi Emma Stone cu voluptate feminină. Olivia Colman are o prestaţie cameleonică, greu de egalat, în rolul complex al unei regine traumatizate de boală şi 17 sarcini după care n-a supravieţuit niciun copil, cu capricii de copil răzgâiat şi o sete imensă de afecţiune. Scena finală e o descriere cutremurătoare a frângerii definitive a unei inimi, punând un punct apăsat la finalul unui tur de forţă regizoral al grecului Yorgos Lanthimos. Un punct peste care îţi vine să tragi un semicerc, ceea ce în limbaj muzical ar prelungi momentul cât îl poţi duce, ca într-o arie barocă de operă.

S-a spus că poate Glenn Close ar fi meritat Oscarul, ajunsă fiind la a şaptea nominalizare şi la o vârstă venerabilă. Am văzut filmul respectiv, ”The Wife”, şi am admirat expresivitatea actriţei, jocul strâns, din priviri, compoziţia limpede şi clasică, dar recitalul Oliviei Colman este mult mai bogat în mijloace expresive într-un personaj categoric mai polivalent. Dar nu s-au terminat anii şi nici ideile de filme bune. Vom vedea ce aduce 2020.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.