Asculta acest articol
Stagiunea 2018-2019 a Filarmonicii “Dinu Lipatti” s-a deschis oficial joi seară, iar spre bucuria noastră sala de concerte din pasajul ce poartă numele regretatului maestru Ștefan Ruha a fost plină. Nu de tot, dar destul de puține locuri libere au rămas în stal și la balcon, iar numărul abonaților pare să fi crescut.
Afluența de public ar putea fi și rodul faptului inedit că deschiderea stagiunii în sală a fost precedată de două apariții ale orchestrei în aer liber, ceva ce nu ținem minte să se fi întâmplat prea des. A fost mai întâi prezentarea operei “Bank Ban” de Erkel Ferenc, cu participarea soliștilor Teatrului Csokonai din Debrecen, în cadrul Zilelor Culturale Partium, iar apoi deja tradiționalul concert estival în aer liber dirijat de Franz Lamprecht, cu un program ce a conținut câteva numere celebre din repertoriul de operă.
Ne place să credem că o parte din sutele de spectatori adunați în Piața 25 Octombrie și-au găsit loc joi seară în sala de concerte. Nu ne place s-o spunem, dar au avut parte de o seară muzicală mediocră.
Program atractiv, interpretări așa și-așa
Dirijorul japonez Shinya Ozaki este cunoscut sătmărenilor de vreo două decenii, a creat un brand la Filarmonică, ba poate chiar două: concertele cu soliști invitați din Japonia și concertele cu muzică din filme. A dirijat în câteva rânduri și Concertul de Anul Nou. Orchestra îl cunoaște bine și au avut împreună destule momente reușite. Programul serii era foarte atractiv. Dar de data asta ceva nu s-a legat.
Seara a început cu o delicatesă: uvertura operei “Ifigenia în Aulida”, în varianta revizuită de Richard Wagner și prezentată la Dresda în 1847. Wagner se va fi simțit atras de muzica nobilă a lui Christoph Wilibald Gluck pentru că acesta a fost pentru vremea sa, veacul al XVIII-lea, ceea ce aspira să devină tânărul Richard un secol mai târziu: un reformator al muzicii de operă și un căutător al esenței dramei muzicale. Multe din acordurile acestei uverturi ranforsate prin filtrul wagnerian amintesc de ce avea să urmeze în “Tristan și Isolda”, iar magma sonoră în care drama Ifigeniei se scufundă pare să trimită la tremurul teluric cu care se deschide “Aurul Rinului”. A fost interesant, iar tempii lenți au slujit bine muzica.
Din păcate, următoarele două lucrări au stat sub semnul unei precauții care le-a extirpat toată strălucirea. Rareori am auzit un Mozart cântat mai plat și sufocat de o atmosferă ternă, un fals dramatism care n-are nimic de-a face cu tensiunea intrinsecâ a partiturii Concertului în do minor. E o muzică pretențioasă, cere un discurs limpede, transparent, care să lase să se vadă freamătul pe care Mozart îl imprimă unor forme cu totul convenționale. Iar când solistul, în cazul de față pianista Azusa Yamaki, se străduie prea tare doar să ducă muzica la bun sfârșit (a și pierdut șirul la un moment dat în prima parte) luciul bijuteriei mozartiene se pierde de tot.
La fel cum s-a pierdut magia pe care Brahms o creează în a doua sa simfonie, fuziunea impecabilă a temelor, atmosfera pastoral-sentimentală pe care am regăsit-o foarte puțin sub conducerea extrem de precaută a lui Ozaki. Nici frenezia mișcării finale nu a făcut decât să conducă la o “coda” mai mult zgomotoasă decât triumfală. Ceva a lipsit în orchestră, acel echilibru, acea armonie și logică a discursului muzical care, de obicei, vine de la omul cu bagheta. S-a aplaudat? Desigur. Dar maestrul părea că știe că n-a fost cea mai bună seară a sa.
Pentru orchestra sătmăreană urmează o perioadă interesantă, în care, încet și inexorabil, se produce schimbul de generații. În asemenea timpuri dirijorii invitați vin și trec, dar un dirijor permanent de bună calitate poate face mai ușoară și plăcută – pentru muzicieni și public – această tranziție. Să vedem cum va fi viața ansamblului în anii care vin.
Prima lună a stagiunii
Partea frumoasă a unei stagiuni simfonice e că fiecare săptămână aduce o nouă provocare. De exemplu, săptămâna viitoare oaspeții orchestrei vor fi dirijorul Marco Celli Stein și pianistul Mihai Ungureanu, cu un program din muzică de Liszt (Concertul nr. 1 și Dansul morților) și Ceaikovski (Simfonia a patra). Peste încă o săptămână revine la pupitru Franz Lamprecht cu un nou episod din serialul său de “Bijuterii muzicale”, alături de trompetistul Naum Gorbuleac.
Duminică, 23 septembrie, poposește la Satu Mare turneul național “100xEnescu” cu Bucharest Festival Orchestra dirijată de Cristian Lupeș, piesa de rezistență a programului lor fiind Octuorul op. 7 de George Enescu.
Zilele Muzicale Sătmărene 2018 încep în 27 septembrie cu un concert dirijat de Tiberiu Soare, în care îl vom urmări pe Balint Janos într-o transcripție pentru flaut a Concertului pentru vioară de Aram Haciaturian, alături de selecțiuni din “Romeo și Julieta” de Prokofiev. Pianiștii Chiyo Hagiwara și Abram Endre vor susține recitaluri solo în 14 și respectiv 28 septembrie.
Fii primul care comentează