Asculta acest articolAtacul frontal al primarului Emil Boc la adresa conducerii partidului ca urmare a desemnării unui prefect UDMR la Cluj anunță deschiderea unei lupte pe față între taberele din PNL. În preajma congreselor toate partidele intră în fierbere.
Mai ales când se află la guvernare. Nu este doar cazul PNL. Nici frățietatea politică dintre USR și PLUS nu este într-o mai bună condiție.
După ce Dacian Cioloș a fost asigurat că după fuziune el va deveni președinte, Dan Barna s-a răzgândit și nu cedează funcția, așa cum a fost înțelegerea.
Spre deosebire de PNL, celelalte două partide nu au o relație de respectuoasă subordonare față de președintele României, așa cum este cazul PNL. Așadar, meciul dintre USR și PLUS se joacă fără arbitru.
Trecut aproape fără să fie observat și PMP are congres. Micul partid al lui Traian Băsescu a ratat la limită intrarea în parlament. Se vorbește despre fraudare. Probe nu s-au adus.
După alegeri singura voce care s-a mai auzit a fost a lui Traian Băsescu. Fostul președinte a ezitat să spună că vorbește în numele PMP. S-a pronunțat asupra subiectelor arzătoare la ordinea zilei fie ca europarlamentar, fie pe persoană fizică.
Congresul PMP se desfășoară chiar în aceste zile. Nu s-a făcut mare caz pe marginea lui pentru că a rămas în afara parlamentului. Se poate spune că PMP este o bucățică din PDL care plătește oalele sparte în timpul regimului Băsescu. Este adevărat că și PDL a plătit greșelile trecutului cu pierderea numelui și a identității, lăsându-se înghițit de PNL.
Ce au în comun aceste formațiuni politice? Foarte multe încuscriri, mezalianțe, cumetrii. Traian Băsescu a ajuns președinte în 2004 cu ajutorul PNL. Dacian Cioloș a fost acceptat prim ministru și susținut de PNL. Cea mai mare parte din membrii PMP provin din fostul PDL. Doar USR pare un corp străin, dar alianțele electorale de la locale au amestecat lucrurile. Nicușor Dan a ajuns primar general al Capitalei datorită susținerii din partea PNL.
Cu mici nuanțe, toate aceste formațiuni sunt de dreapta. Și mai au un element care le apropie: toate sunt anti-PSD. Dacă la alegerile din anul 2020 PNL și USR-PLUS au exclus orice alianță cu PSD, pentru alegerile următoare este prea devreme să fixezi un astfel de canon. Reperele de ordin ideologic sunt funcționabile în preajma campaniilor electorale. De ce ar miza acum PNL pe o poziție anti-PSD din moment ce în urmă cu câțiva ani a intrat într-o alianță cu care a câștigat alegerile din 2012? Ce s-a schimbat între timp? S-au mișcat câteva piese la vârful partidului.
Ludovic Orban spune acum că a fost împotriva alianței cu PSD, dar de ce nu și-a dat atunci demisia din PNL? Mulți eroi după război. O sumedenie de actuale vedete liberale se fălesc acum cu faptul că au fost împotriva alianței cu PSD. Totuși, au aplaudat victoria USL la alegeri.
USR-PLUS se fălesc că nu au acceptat niciodată o alianță cu PSD. Vor avea de câștigat de pe urma acestei vitejii idelogice? Presupunând că după congres în PNL, după tradiție, va apare o aripă disidentă, un partid ca USR nu va profita de ocazie să încropească o majoritate parlamentară cu PSD?
Nu se spune că te faci frate cu dracul până treci puntea? După cum se prezintă spectrul politic actual este posibilă absolut orice combinație. USR pe de o parte sapă la temelia PNL, pe de altă parte se declară în continuare un partid anti-PSD.
Unde să așezi un partid de 16 procente care visează să guverneze România? Soluția corectă, cinstită, ar fi realizarea unei alianțe pe criterii ideologice și doctrinare. Cele patru partide, PNL, USR, PLUS și PMP, au în fond aceeași rădăcină. Ceea ce le deosebește în mod fundamental sunt ambițiile liderilor.
