Asculta acest articol Dinainte de a-și anunța intenția de a candida la președinție, datorită scorului partidului, Victor Ponta era favorit. Oricine ar fi fost desemnat candidat al PSD, situația ar fi fost identică. Deși alegerea este uninominală, partidul este rampa de lansare pentru candidat. Sarcina lui este să aducă în plus câteva procente față de partid, voturi necesare depășirii pragului de 50% plus un vot.
Cel de-al doilea favorit, cum era normal, aparține alianței politice de pe locul doi.
Nu Klaus Iohannis este cel ce trage ACL în sus, ci dimpotrivă, electoratul unit al PNL și PDL este cel care îl plasează pe Iohannis pe poziția a doua, poziție ce îl poate trimite la Cotroceni. Fără să-i ignorăm sau disprețuim pe restul candidaților, ce își au rolul lor într-o democrație, trebuie să recunoaștem că importantă este competiția dintre candidații eligibili, dintre favoriții publicului. Din partea lor așteptările sunt altele. Cei 12 candidați pot face promisiuni cât carul, pot imagina scenarii fantastice, însă Ponta și Iohannis au obligația să fie realiști. Pentru că unul dintre ei va ajunge președinte și va trebui să pună în practică promisiunile.
În caz contrar, încă de la începutul mandatului va crea și va avea probleme atât cu cei care l-au votat, cât și cu cei ce nu l-au votat. Până la urmă, indiferent de numărul de voturi primite, câștigătorul devine președintele tuturor cetățenilor români. Din acest punct de vedere, sloganul lui Victor Ponta, “președintele care unește”, este foarte potrivit. Mai ales că vine după un Traian Băsescu, un președinte despre care s-a spus că a dezbinat societatea. Dar nu este exclus ca după un timp, să plângem după un președinte ca Băsescu. Nu se știe niciodată.
Nici sloganul celui de-al doilea favorit nu este rău. Tânjim după o Românie a lucrului bine făcut. Nu avem însă siguranța că, așa cum este organizată acum, așa cum se prezintă instituțiile acum, în viitorul apropiat vom avea o țară a lucrurilor bine făcute. La fel, nu avem siguranța că poate apare un președinte care să unească. Lupta politică, indiferent de câștigător, va continua cu și mai mare înverșunare
Înfrânții vor aștepta momentul luării revanșei, nu foarte departe în timp. Alegerile locale bat la ușă. Anul 2016, cu două rânduri de alegeri, nu-i va permite nici lui Victor Ponta să fie un președinte care unește, nici lui Iohannis să fie un președinte care să se poată concentra pe lucrul bine făcut.
Sloganele rămân slogane, promisiunile electorale nu se transformă sută la sută în programe guvernamentale. Dar ceva tot trebuie să rămână din toată vorbăria întinsă pe o lună și jumătate.
În urmă cu două zile, Victor Ponta spunea că este dispus să se întâlnească față în față cu principalul său contracandidat. O confruntare Ponta-Iohannis înainte de turul întâi ar anima campania. Destul de anostă, în ciuda scandalurilor colaterale. Puși față în față, oamenii ar avea mai multe elemente care să-i determine să se prezinte la vot și, în același timp, ar avea argumente pentru a-l vota pe Ponta sau pe Iohannis. Până acum, favoriții nu se întâlneau decât o singură dată, înaintea turului final. Dacă Victor Ponta va sparge această cutumă nu va avea decât de câștigat.
