Image 1
Image 2

Există pericolul ca UDMR să nu treacă pragul electoral?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Cel mai important eveniment din activitatea unui partid este congresul. În primul rând pentru că se iau decizii care prin votul delegaţilor devin literă de lege. În al doilea rând congresul este important pentru că se alege preşedintele partidului. Congresul unui partid este echivalent cu alegerile prezidenţiale, cu cele parlamentare şi cu cele locale. Preşedintele ales poate deveni un lider maximo sau unul manevrat de un grup, un preşedinte de paie.
Ultimul congres cu răsunet a fost al PNL. Deşi părea un preşedinte autoritar, Ludovic Orban şi-a pierdut poziţia de lider al partidului pentru că nu mai era prim ministru. Cele două funcţii sunt legate ombilical. Nu se poate una fără alta. Nicolae Ciucă va fi în aceeaşi situaţie dacă nu rămâne în guvern. Dacă Marcel Ciolacu, aşa cum a anunţase la semnarea protocolului, nu ţinea să fie el desemnat prim ministru, şi-ar pierde automat influenţa în partid şi ar avea soarta lui Ludovic Orban. Un alt exemplu este Victor Ponta. Eşti prim ministru rămâi preşedinte al partidului. Renunţi la funcţia executivă, treci în rândul doi.
Zilele acestea s-a desfăşurat la Timişoara Congresul cu numărul 16 al UDMR. Din 1990 până acum UDMR a avut trei preşedinţi: Domokos Geza, din 1990 până în 1993, Marko Bela din 1993 până în 2011 şi Kelemen Hunor din 2011. Ce au în comun cei trei politicieni? Toţi sunt scriitori.
Trebuie remarcat că şi scriitorii români au făcut politică. Unii, precum Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, au condus partide politice. Dispărute înainte de a se impune ca forţe politice autentice, de cursă lungă. Ne putem întreba dacă unul din cei trei preşedinţi UDMR ar fi rezistat dacă ar fi ajuns la conducerea unui partid românesc.
Evident, nu. Ce concluzii putem trage de aici? Că în partidele româneşti disciplina de partid este mai puţin respectată. Mai putem constata şi că intelectualii români sunt puţin prezenţi în partidele politice. După 1990 în partide s-au aflat o mulţime de intelectuali. Cu timpul numărul lor s-a tot împuţinat până aproape la dispariţia totală.
În acelaşi timp, în mod paradoxal, UDMR a fost şi este în continuare condus de scriitori, dar în partid nu se regăsesc foarte mulţi intelectuali. Sunt la fel de puţini ca în partidele româneşti.
Fiind o formaţiune bazată pe etnie, o reprezentând comunitatea maghiară, UDMR are un statut aparte. Bazinul electoral este clar delimitat. Programul este acelaşi, păstrarea identităţii naţionale.
O problemă care poate afecta în mod grav UDMR este pragul electoral. La primele alegeri, din anii 1990- 1992, ponderea parlamentară a UDMR trecea de 7%. Există acum pericolul ca UDMR să nu treacă pragul electoral?
Neatingerea pragului electoral de 5% ar putea fi o mare problemă. Pe de o parte nu toată populaţia maghiară se prezintă la vot, pe de altă parte scade numărul maghiarilor, poate în mai mare proporţie decât scade populaţia românească. UDMR ar putea cădea sub pragul electoral dacă prezenţa la vot a electoratului român ar fi mai mare.
Înainte de congres, la întâlnirea cu aleşii locali, Kelemen Hunor îi îndemna pe primari să-şi prezinte realizările din ultimii ani, inclusiv realizările datorate participării la guvernare.
O altă teamă a UDMR este legată de alegerile primarilor din două tururi de scrutin. Dacă se schimbă legea electorală UDMR pierde mai mult de jumătate din numărul de primari din Transilvania. Indiferent de cine intră în finală, în turul doi votul este pe criterii etnice. Românii votează cu candidatul român, maghiarii cu candidatul maghiar. Asta este realitatea şi nu poate fi ocolită. Revenind la congresul de la Timişoara, trebuie remarcat faptul că există un singur candidat. Asta arată că în UDMR nu există o luptă politică internă la vârf. Poate exista în teritoriu, dar acest lucru nu afectează stabilitatea politică a formaţiunii.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

Sigla Informatia Zilei

Partidele, ca fostele imperii

Asculta acest articol Conducătorii marilor imperii ştiau că trebuie să atace, altfel vor fi atacaţi. Rusia, Turcia, Austria: moştenitoarele fostelor