Exerciții pentru prezidențiale

Asculta acest articol

Tentația de a insista pe incidentele petrecute în stradă sau pe holuri pot deturna atenția de la adevărata miză a congresului PSD. Liviu Dragnea și-a supus partidul unei “reparații capitale”. Sau unei purificări. Ca să nu spunem despăducheri. A fost eliminat orice posibil element perturbator. S-a produs o “domesticire” a echipei.

Desigur, Dragnea nu este primul lider de partid care a purces la eliminarea “greilor”.

Fiecare lider de partid face sau încearcă să facă același lucru. Prin urmare, trebuie să trecem peste aceste aspecte și să ne oprim asupra esenței.

Că congresul a fost gândit ca un spectacol pentru public nu există nicio îndoială. Că Liviu Dragnea a dorit să–și sărbătorească ascensiunea la vârful partidului, de asemenea este de necontestat. Practic, sâmbătă, 10 martie, intenția organizatorilor a fost de a lansa la nivel regional nașterea unui lider. Congresul PSD a fost un exercițiu pregătitor pentru prezidențiale. Dacă scoatem din spectacol cei doi protagoniști, posibilii prezidențiabili, Gabriela Firea și Liviu Dragnea, prin cântărirea discursurilor se poate ușor vedea diferența uriașă. În timp ce discursul lui Firea a fost unul banal, de nivelul unui primar de comună, Dragnea a prezentat un proiect de țară. Firea s-a adresat colegilor, Dragnea s-a adresat țării.

Cât de viabil, în ce măsură poate fi pus în practică, este altă problemă. S-a urmărit doar lansarea unei dezbateri care se speră că va cuprinde întreaga societate. Din acest moment orice atac la adresa lui Liviu Dragnea este un atac la adresa singurului proiect de țară prezentat de un lider politic.

Există diferențe majore între programul de guvernare prezentat la instalarea guvernului Dăncilă și programul prezentat de Dragnea? Da, există foarte multe diferențe de abordare. Liderul PSD a amestecat măsuri care țin de guvern cu măsuri care cad exclusiv în sarcina Parlamentului.

Dacă ar fi să căutăm o comparație, care să fie și pe placul opozanților, congresul PSD din 10 martie poate fi comparat cu congresul IX al PCR care a revoluționat la vremea respectivă societatea românească. Liviu Dragnea a pomenit și de nevoia unui salt, care, desigur, te duce cu gândul spre “marele salt” maoist.

Prin formula de conducere la care s-a ajuns, prin lansarea unor proiecte, prin perfecțiunea atinsă la alegerea grupului de conducere, se poate aprecia că sâmbătă nu a avut loc congresul PSD, ci congresul lui Liviu Dragnea. Nicio secundă nu a fost vorba despre partid, ci numai și numai despre Dragnea. Prezența celor doi competitori – Ecaterina Andronescu și Nicolae Bănicioiu – nu a făcut decât să învioreze atmosfera. Ca piticii la serbările regale.

Scoțând în evidență problema candidaturilor se poate ajunge la concluzia că PSD nu este un partid democratic.  Este o țintă falsă. Atacul din această direcție nu afectează PSD. Este un lucru știut că acest partid nu excelează prin democrație internă. PSD este imun chiar și la acuzațiile de corupție.

Atacurile care pot crea probleme cetății fortificate care este PSD sunt de natură economică. PSD promite mai mult decât se poate realiza, dar nu-i pasă de acest lucru. Merge mai departe. Este de neoprit, pentru că opoziția este în pană totală de idei. Pur și simplu așteaptă ca PSD să se prăbușească singur, sufocat de propriile promisiuni.