Este România avantajată de intrarea în NATO?

Asculta acest articol

S-au marcat 15 ani de la intrarea României în NATO.
Solemnitate este un cuvânt potrivit pentru evenimentul din Parlament, la care au participat oficialii statului. Umăr la umăr, au fost prezenţi trei preşedinţi: Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Nimeni nu l-a pomenit pe Ion Iliescu, aflat pe patul de spital. În schimb, Liviu Dragnea şi-a cerut scuze pentru eroarea de protocol din cauza căreia nu a fost invitat Adrian Năstase, premierul în mandatul căruia a fost primită România în NATO.

A fost într-adevăr un moment înălţător, din păcate compromis de preşedintele Iohannis, care a confundat cel mai înalt forum al democraţiei, Parlamentul României, cu strada. În loc de un elogiu adus Alianţei, precum şi celor care au făcut posibilă intrarea României în NATO, preşedintele Ioahannis s-a năpustit asupra guvernului PSD.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, i-a dat o lecţie de prestanţă preşedintelui, prin sobrietate, prin ignorarea totală a preşedintelui care nu s-a putut reţine nici la acest eveniment de la obişnuitul său discurs anti-guvern, anti-PSD.

Premierul Viorica Dăncilă a declarat că regretă faptul că momentul a fost transformat într-unul de campanie de către Klaus Iohannis, după ce acesta a atacat guvernarea PSD.

România a aderat la NATO în 2004, după o primă tentativă nereuşită în 1997

Autorităţile române s-au îndreptat, imediat după Revoluţie, către NATO, iniţiind relaţii diplomatice în 1990, pentru ca în 1993 preşedintele Ion Iliescu să-i transmită oficial Secretarulului general dorinţa României de a adera, eveniment care va avea loc abia în 2004, după un prim eşec în 1997.

La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO.

Câteva dintre avantajele şi dezavantajele intrării în NATO

Sentimentul securităţii asigurat de principiul solidarităţii colective înscris în art. 5 al Tratatului Nord-Atlantic, modernizarea armatei, participarea la scutul antirachetă sunt câteva dintre avantajele apartenenţei la NATO, plătite de România cu vieţi omeneşti, dar necontestate practic de nimeni.

România a aderat la NATO la 29 martie 2004, dar primele contacte au avut loc la doar câteva luni de la Revoluţia din decembrie 1989. Drumul a fost deschis în iulie 1990 de premierul Petre Roman care l-a invitat pe secretarul general al NATO, Manfred Wörner, să viziteze România şi propunea acreditarea unui ambasador român la Alianţă.

Dorinţa de fi membră a NATO, existând şi un consens naţional în acest sens, a făcut ca România să devină prima ţară fostă comunistă care a aderat, la 26 ianuarie 1994, la Parteneriatul pentru Pace, un fel de anticameră a Alianţei Nord-Atlantice creată în acelaşi an cu scopul apropierii de statele care s-au aflat sub influenţa sovietică.
Aderarea la Parteneriatul pentru Pace a însemnat, practic, o intensificare a relaţiilor din România şi NATO, un moment important având loc în 1999, când Bucureştiul a permis utilizarea spaţiului său aerian de către avioanele aliate, în timpul conflictului din Iugoslavia, şi tranzitul contingentelor cehe şi poloneze din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii pentru Kosovo (KFOR).

Așadar, vă rugăm să ne răspundeți la următoarea întrebare.

[cardoza_wp_poll id=348]