Asculta acest articolGreu de acceptat, dar adevărul este că în acest moment doar George Simion are capacitatea de a organiza acțiuni de protest pe tema scumpirilor, a situației generale din țară.
USR, ca partid născut în stradă, pentru a se detașa de AUR, a renunțat la această modalitate de a face politică. Conștient că nu mai are aderență la publicul care l-a consacrat ca formațiune politică, partidul lui Cătălin Drulă se străduiește să prezinte proiect după proiect de parcă duminica viitoare ar avea loc alegeri. Acum a ajuns la reîmpăduriri.
În fața nemulțumirilor crescânde, în fața scumpirilor, mai devreme sau mai târziu, cu sau fără partidele din opoziție, se va ajunge la proteste.
PSD și PNL prea se joacă de-a guvernarea. Marcel Ciolacu joacă necorecta carte a șantajului cu ieșirea de la guvernare. Ca orice politician știe că cerând prea mult nu i se poate da, însă în acest fel poate arăta acuzator spre un PNL care nu vrea să mărească pensiile, care nu vrea să majoreze salariile.
Profitând de un PNL nehotărât care, iată, nu vrea să ajute oamenii într-o perioadă dificilă, de fapt PSD își construiește de pe acum viitorul adversar politic, săpându-i la rădăcină.
PSD, când este la guvernare având funcția de prim ministru, este mai rezervat, dar acum se comportă ca un asociat oarecare gata oricând să-și facă bagajele și să lase PNL-ul în ofsaid.
Nicolae Ciucă se mișcă greu, spune lucruri comune, fără nicio atracție pentru populație. Lipsa lui de mobilitate și abilitate se repercutează asupra întregului partid. Liderii din linia a doua par plecați în vacanță de unde mai transmit câte un semnal. Până și un Rareș Bogdan care promitea să devină o voce puternică în partid iese rar, le trage câte o scatoalcă adversarilor-parteneri apoi dispare săptămâni la rând. Nu are continuitate în discurs, iar declarațiile lui nu par să aibă nicio susținere din partea altor liberali. La fel nu au ecou în partid nici postările lui Florin Cîțu. Este suficient să analizezi personajele din PNL care ies pe posturi pentru a vedea că partidul în întregul său nu are o politică de comunicare coerentă, bine structurată pe domenii, pe probleme.
Și de la PSD și de la PNL au dispărut cu desăvârșire “greii” care dădeau direcția de acțiune, care creau imaginea unui partid puternic, în fruntea căruia se află o echipă de oameni puternici. Poate că acești “grei” există, dar nu sunt lăsați să iasă în față pentru a nu estompa imaginea liderului unic.
În condițiile actuale oamenii au toată îndreptățirea să iasă în stradă pentru că sunt o sumedenie de probleme pe care guvernul nu le rezolvă, deși par simple. Angrenajul statului pare să nu funcționeze.
Îndemnul la economisire este un simplu slogan, dar și acesta este folosit doar ca o armă politică. Nicolae Ciucă se dă pe el însuși drept exemplu de economisire îndemnând lumea să facă la fel, adică să-și schimbe becurile, însă Marcel Ciolacu, mai abil, ține să declare sus și tare că el nu le va cere niciodată oamenilor să-și stingă luminile și să stea în frig.
În același timp Marcel Ciolacu cere mereu majorări de salarii și pensii conștient că pe măsură ce se fac mai multe promisuni cu atât mai vârtos statul stoarce bani de la contribuabili, prin toate mijloacele. Aceste promisiuni fără acoperire reprezintă, în fapt, secretul creșterii PSD în sondaje.
În general, comunicarea la nivel de guvern nu este unitară. Se poate chiar spune că este la voia întâmplării.
În întregul său, guvernul lasă impresia că nu știe ce are de făcut, că nu înțelege ce se întâmplă în lume, că nu știe ce se întâmplă în țară și prin urmare nu știe ce măsuri să ia.
În aceste condiții lipsește doar o scânteie pentru a izbucni proteste în toată țara. Este o chestiune de timp până să înceapă protestele de stradă. AUR va profita din plin de această situație, dar neavând un program propriu-zis, adună degeaba procente după procente în sondaje.
