Image 1
Image 2

Esențe tari de romantism în concertul Filarmonicii

Marco Celli Stein la pupitrul orchestrei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Marco Celli Stein la pupitrul orchestrei
Marco Celli Stein la pupitrul orchestrei

Al doilea concert simfonic în formatul tradițional din această stagiune a fost unul triumfal pentru orchestra Filarmonicii ”Dinu Lipatti”, făcând publicul numeros din sală să aplaude în picioare la final, lucru destul de rar și care spune multe despre calitatea serii muzicale de joi.

Programul ales de dirijorul Marco Celli Stein, care vizitează orchestra sătmăreană pentru prima dată, pare să-și fi propus să ilustreze două aspecte fundamentale pentru romantismul muzical: virtuozitatea debordantă și supralicitarea emoției și patosului. Nu puteau fi găsite lucrări mai potrivite pentru asta decât Dansul macabru de Liszt, respectiv Simfonia a 4-a de Ceaikovski. Între acestea și-a făcut un binemeritat loc Concertul nr. 1 de Liszt, care combină aspectul de strălucire tehnică solistică și rafinamentul de nuanțe dinamice, acesta din urmă în special în secțiunea lentă, unde solistul și-a putut etala finețea tușeelor în mai multe rânduri.

Prima parte a serii a aparținut mai ales pianistului. Mihai Ungureanu are ani buni de experiență în spate și o siguranță dezarmantă în pasaje extrem de complicate, iar joi seară a reușit să evite o capcană în care cădea adesea însuși Franz Liszt: virtuozitatea epatantă, de dragul showului, care ajunge să sufoce muzica. Rezolvările lui, cu toată măiestria tehnică evidentă, nu au dezechilibrat balanța între pianul solist și orchestra acompaniatoare. Cele două piese din program au curs foarte bine, au ținut publicul în priză, iar cei care au avut o vedere bună asupra claviaturii pianului au avut ce admira la digitația solistului. S-a văzut că Ungureanu are o viziune personală a felului cum trebuie cântat Liszt și o transpune cu mare ușurință în fapt. Iar acompaniamentul dirijoral, ferm și atent, marcând cu mare acuratețe accentele ritmice, promitea multe pentru simfonia ce avea să urmeze după pauză. Pianistul a oferit și un bis, în aceeași notă de sobrietate elevată și bine primit de spectatori.

Simfonia a 4-a a lui Ceaikovski, dedicată Nadejdei von Meck, prietenă de o viață și sponsor, se putea intitula chiar ”Nadejda”, cuvânt care înseamnă ”speranță”. Tot elanul creator și sentimentalismul compozitorului e turnat aici din plin, cu repetările obsedante ale unor melodii de mare frumusețe și finețe, cu acele crescendo-uri răbdătoare care duc muzica spre paroxism, cu autoironia din celebrul Scherzo ”pizzicato ostinato” în contrapunct cu delicatele fraze rezervate suflătorilor în Trio, totul terminându-se cu uraganul declanșat de corzi în mișcarea finală, peste care la un moment dat tună amenințător motivul destinului, readus de la început, acel ”fatum” care l-a obsedat pe Ceaikovski toată viața. E o partitură pentru dirijori de elită, iar oaspetele italian a oferit o interpretare memorabilă, plină de forță și expresivitate personală, inspirând muzicienii sătmăreni să dea tot ce au mai bun. A fost o simfonie care ar fi meritat să fie înregistrată în condiții tehnice demne de valoarea ei. Strigăte de ”Bravo” au izbucnit imediat după final, iar publicul s-a ridicat apoi în picioare, apreciind dăruirea orchestrei și calitatea interpretării în toate secțiunile, excelent coordonate de la pupitru. Sperăm că a fost doar începutul colaborării Filarmonicii cu acest dirijor.

Marco Celli Stein s-a născut la Roma şi a început studiile muzicale sub îndrumarea mamei sale, A terminat studiile de flaut la Academia Santa Cecilia din Roma. După ce s-a specializat în dirijat sub îndrumarea marelui Leonard Bernstein în Italia şi Germania, a susținut mai multe concerte în calitate de dirijor pentru cauze caritabile. A participat la comemorarea aniversării a 50 de ani de la masacrul de la Fosse Ardeatine, dirijând lucrările compozitorului Leone Sinigaglia, martir evreu în timpul celui de-al doilea război mondial.

Mihai Ungureanu a studiat pianul la Academia de Muzică din Bucureşti, mai întâi cu Dan Grigore şi apoi cu Iona Minei. În 1985 şi 1987 a fost distins cu Premiul Întâi al Festivalului Naţional pentru solişti, iar în 1986 a primit premiul Uniunii Criticilor de Muzică şi Teatru. Este solistul concertist al Filarmonicii de Stat din Craiova, instituție pe care a condus-o mult timp ca director artistic.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with