Asculta acest articolCel mai mediatizat eveniment din 15 ianuarie a fost vaccinarea publică a președintelui. Întâmplarea face ca data să coincidă cu Ziua Culturii Naționale. Dar tot ce se întâmplă în fiecare zi se poate spune că, într-un fel sau altul, coincide cu Ziua Culturii Naționale sau Culturii Universale.
La urma urmei tot ce face individul, de la simplul fapt de a vorbi corect în limba lui maternă sau într-o altă limbă, ține de cultură, de educație. Pregătirea profesională a fiecărui individ se face după un set de cunoștințe acumulat de-a lungul vieții, în lungul și complexul proces de educație.
Nimeni nu se poate sustrage actului de cultură, în fapt un act civilizatoriu. Nu trebuie să-l citești în fiecare zi pe Eminescu, sau să citești câteva rânduri din orice carte, dar trebuie să accepți că ai învățat să citești pentru că au existat oamenii care au scris cărți. Acei oameni se numesc scriitori. Toți scriitorii la un loc realizează cultura scrisă a poporului din care fac parte.
Popoarele sunt diferite între ele pentru că s-au format în culturi diferite, în culturi rezultate din spiritul lor, spirit devenit spiritualitate. Le este dat celor pe care-i numim scriitori și artiști să suprindă această “spiritualitate” și ea să redea cel mai fide și profund specificitatea unui popor.
Ar fi o imensă greșeală să considerăm că doar Eminescu este “poet național”. Toți scriitorii care scriu în aceeași limbă sunt “naționali”. Eminescu nu este mai “național” decât Ion Creangă, Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Mircea Cărtărescu. Sau, păstrând proporțiile, decât scriitorii actuali din Satu Mare.
Dar Eminescu este mai “național” decât Petofi, decât Pușkin, decât Goethe sau Shakespeare. Pentru că Sandor Petofi este poetul național al altui popor, diferențele dintre operele celor doi mari poeți reprezintă, în fapt, diferențele dintre români și unguri.
Românii sunt diferiți de unguri la fel cum sunt diferiți de germani, de francezi, de irlandezi etc. De ce sunt puși mereu în relație românii și ungurii și nu românii și englezii, să zicem? Pentru că sunt vecini, pentru că trăiesc în același teritoriu. Două popoare care împart același teritoriu pot deveni mai rar parteneri, dar foarte des adversari sau chiar inamici naturali. Ca pisica și șoarecele. Ca lupul și oaia. Pisica este inamicul natural al șoarecelui pentru că cele două viețuitoare împart același areal. Lupul este inamicul natural al mielului, dar leul, tot un carnivor, nu este considerat inamicul natural al oilor pentru că oile nu trăiesc libere în junglă.
Mecanismele care reglementează raporturile dintre națiuni sunt de natură culturală. Principalul element care face diferența dintre popoare este limba. Responsabilii de dezvoltarea, de păstrarea limbii, sunt scriitorii. Prin urmare, 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, este, practic, Ziua Scriitorilor Români.
Atât Eminescu cât și Petofi, au avut opinii politice. Eminescu nu a trăit de pe urma poeziilor, ci a fost ziarist. Are în palmares sute, mii de articole de ziar, unele de o duritate extremă, partizană. Lucra la un ziar conservator, avându-i ca adversari pe liberali. Dar nu datorită acestor articole foarte apreciate în epocă, este desemnat “poet național”, ci operei literare, o sinteză a spiritualității poporului român. Și Petofi avea o încredere nețărmurită în spiritul poporului ajungând să spună că “atunci când poporul va fi stăpân în poezie, va ajunge să stăpânească și în politică”. Vorbea, desigur, despre cultură. Altfel spus, când poporul va fi cultivat, va avea acces și în politică.
Nici poetul maghiar nu a rămas departe de politică. S-a angajat în luptă în timpul revoluției de la 1848. Moartea lui după bătălia de la Albești, azi județul Harghita, este învăluită în mister. Nu însă și creația sa. Una profund maghiară, mergând până la același gen de radicalism ca Eminescu.
|in să repet că diferența dintre cei doi mari poeți face diferența dintre cultura română și cultura maghiară, dintre români și unguri.
Dacă fiecare poet național reprezintă în cel mai înalt grad spiritualitatea poporului său, ținând seama de specificitatea celor trei provincii istorice românești, se înțelege că moldovenii îl pot compara pe Eminescu cu Pușkin, în timp ce românii din Țara Românescă pot face o comparație între Eminescu și cel mai mare poet bulgar, Hristo Botev.
Sigur, par simple speculații, dar literaturile naționale reprezintă cel mai la îndemână model comparativ între culturi, între spiritualitatea și specificitatea fiecărui popor.
Cea mai exactă definiție a patriotismului, care din păcate adeseori alunecă spre naționalism, este una radicală, fără drept de apel: “Nu te atinge de cultura mea!”
Dr. Vasile Lucaciu conchidea că ești patriot în măsura în care îți păstrezi limba, urmezi tradițiile poporului tău și îți asumi istoria așa cum este. Mai mult de atât nu se poate spune. Ba da: ziua culturii naționale ar trebui sărbătorită în fiecare zi.
