Asculta acest articolTrec în fugă peste cel mai proaspăt program de guvernare ca să văd câte dintre ideile schimbate la o cafea cu domnul Ludovic Orban în urmă cu vreo două luni se regăsesc în cele 65 de pagini ale documentului cu care noul guvern se va prezenta în fața parlamentului.
Spiritul liberal a fost păstrat.
Puțin și din izul insurecțional al discursului fostei opoziții, dar de puțină demagogie, un strop de populism, niciun program de guvernare din lume nu se poate lipsi.
Printre altele, cu domnul Orban am vorbit chiar despre programele de guvernare, dar nu la modul general, pentru că, din întâmplare, aveam în față un vechi program de guvernare realizat de Virgil Madgearu, la comanda lui Iuliu Maniu. Avea, desigur, mai multe pagini decât actualul program de guvernare PNL, redus la doar 65. Poate și acestea sunt prea multe, din moment ce au fost inserate câteva lucruri comune.
Cel ce avea să fie desemnat cu formarea unui guvern de dreapta, după o lungă perioadă de guvernări de stânga, înainte de a fi optimist din fire, așa cum este Ludovic Orban, trebuie să fie un politician mânat de dorința de a face schimbări majore în societate.
Dintotdeauna au fost votate partide care au promis “schimbarea în bine.” În același timp, partidele care arată punctual ce anume vor schimba după ce vor veni la guvernare pierd garantat. Nu se poate spune într-o campanie electorală că în România numărul bugetarilor trebuie redus cu cel puțin 30%. Nici că SRI are un număr de agenți mai mare decât serviciul similar din Germania. Nu se poate spune răspicat nici că se vor tăia pensiile speciale. Nici măcar nu se poate promite că se va pune în practică rezultatul referendumului prin care se reduce numărul de parlamentari la 300.
Va fi greu de respectat și ultimul referendum inițiat de președintele Iohannis, făcut special pentru PSD.
Guvernul PNL nu poate tăia în carne vie, dar câte puțin se pot face din toate cele înscrise în program. Poate drege în mare ce a stricat cel mai stângist guvern din ultimii 30 de ani. Într-o situație normală, nu în preajma unor alegeri, se pot lua măsuri radicale. Nu s-a făcut acest lucru niciodată, indiferent de mărimea majorității parlamentare.
“Terapia de șoc” nu a prins în România. Guvernele CDR au ezitat, iar în timpul mandatelor lui Traian Băsescu s-au făcut schimbări de suprafață. Emil Boc, de exemplu, este un politician de dreapta cu suflet de socialist. Călin Popescu Tăriceanu, ca prim ministru, a fost un socialist vopsit în culori liberale. A rămas la fel. Adrian Năstase a gândit mai liberal decât Tăriceanu, dar numai în limitele unui partid-stat cum se profila PSD.
Nu știu cât de liberal este președintele Klaus Iohannis. Nu s-a văzut, în cei cinci ani de mandat, dacă a citit până la capăt “Tratatul despre lucrul bine făcut” al polonezului Tadeusz Kotarbinscki. Sloganul “România lucrului bine făcut” a rămas un simplu slogan, care nu a intrat nici măcar în folclorul electoral ca “Să trăiți bine!” al lui Traian Băsescu. Să trecem, însă, la Progarmul de guvernare PNL.
Mă opresc la capitolul XIV. Cultură. Caut elemente ale unor politici culturale de dreapta. În mod surprinzător găsesc la pagina 54, chiar în primele rânduri, un text surprinzător de curajos: “În România statul rămâne un concurent neloial al pieţei libere de evenimente şi de producţie culturală.”
Ceva mai jos citesc: “Cultura scrisă este un alt domeniu de activitate care necesită o reglementare urgentă deoarece astăzi editurile nu beneficiază de niciun fel de susținere sau facilitate privind condițiile de difuzare, nici de politici favorabile pentru stimularea lecturii şi nici de criterii privind achiziția de carte de către biblioteci sau alte entități ale statului.”
Sună bine. Chiar dacă au fost lăsate pe dinafară artele plastice. Probabil sunt incluse în alt capitol.
Din programele tuturor partidelor lipsește coordonata culturală. Politici culturale coerente nu a pus în practică niciun guvern. O va face un guvern de tranziție? Este posibil. PSD, după toate datele, se va comprima la un partid de 20-25 de procente. PNL este în creștere. Trecând de 30% se poate spune că abia acum a devenit “marele PNL”.
De cine depinde învestirea guvernului Orban? De Pro România, mai precis de Victor Ponta. Votând în mod abil moțiunea de cenzură, dar refuzând să voteze instalarea unui nou guvern, fostul lider social-democrat își pregătește coronița de salvator al “marelui PSD”. Dar lucrurile sunt în mișcare și în zilele următoare se poate întâmpla orice.
