Image 1
Image 2

Egalizare și radicalizare

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Deși facem parte din UE din 2007, oarecum izolați, fierbând până acum în propriul nostru sos, abia acum, cu ocazia acestor alegeri pentru Parlamentul European simțim și noi ce înseamnă o adevărată campanie electorală europeană.

Deținând președinția rotativă, cel puțin formal, suntem în centrul atenției. Adică se vede ceva mai clar ce facem noi, în mica noastră țară, pe care o credem mare.

Mai avem și pretenția de a ne considera parteneri egali cu niște parteneri care nu ne acceptă ca egali ai lor din pricina statului de drept.

Adică ei au un stat de drept, noi credem că avem un stat de drept, dar ei nu cred în statul nostru de drept.

În urmă cu două zile s-a adoptat în Parlamentul European o directivă prin care țărilor care nu respectă statul de drept li se vor tăia fondurile europene. |ările vizate sunt cunoscute: Polonia, Ungaria, Cehia și evident, România și Bulgaria. Adică fostele țări socialiste.

Cei care au votat împotrivă, din România europarlamentarii PSD și ALDE, au protestat spunând că nu există o definiție, o definire exactă a statului de drept. N-au prea fost luați în seamă. Statul de drept este stat de drept și cu asta basta.

Peste 400 de europarlamentari au votat pentru, vreo 160 împotrivă și 60 s-au abținut. Ce se ascunde în spatele acestui vot? Din punctul de vedere al Estului intenția Vestului de a acapara banii, în vreme ce Vestul este îngrijorat din cauza derapajelor de la democrație a țărilor estice și central europene.

Această directivă vine într-o perioadă în care se radicalizează toate partidele politice. Conservatorii  de dreapta devin mai conservatori, partidele de stânga devin mai stângiste, iar radicalii și extremiștii mai radicali și mai extremiști.

România este sincronizată la curentele europene, dezbaterile politice purtându-se în jurul statului de drept, al independenței justiției. Ce are România în plus? Protocoalele secrete, abuzurile DNA. În alte condiții, probabil că UE ar reacționa violent la aceste derapaje de la statul de drept. Dar tema centrală a noii politici europene este “statul de drept” lucrurile iau o turnură inversă. Drepturile omului, libertatea individului nu sunt teme la zi. Statul, adică instituția, este mai importantă decât individul. Pentru o Uniune, pentru o construcție politică aflată la început de drum este logic să fie preocupată de instituții, nu de indivizi. Întâi se pun bazele sistemului, iar când mecanismele democratice funcționează, se apleacă și spre disfuncționalități.

Europa din punct de vedere politic este majoritar de dreapta. România este pe invers. Cel mai mare partid este de stânga, iar din când în când virează spre stânga și partidele de dreapta. PNL a acceptat să intre într-o alianță cu stânga pentru a scăpa de Traian Băsescu. Când Crin Antonescu a rupt alianța cu PSD, simțindu-se trădat, o fracțiune liberală s-a desprins de PNL și a refăcut majoritatea de stânga.

Așadar, ar trebui să retractăm ce am spus la început. România nu este sincronizată cu Europa.

Doar dezbate teme similare, însă opțiunile politice ale românilor par să fie diferite de cele ale cetățenilor din vestul Europei.

Încă din anii ’90 ai secolului trecut sondajele arătau că românii de peste 60 de ani votează un partid de stânga. După 30 de ani se spune la fel, că PSD este votat de persoanele de peste 60 de ani, fără studii. Dar cei care acum au peste 60 de ani în urmă cu 20-30 de ani erau mai tineri. Oare îmbătrânim politic odată cu țara?

Un Kutuzov al zilelor noastre

Nu încetez să cred că Nicolae Ciucă este un fel de Kutuzov al zilelor noastre. Stă și așteaptă. Așteaptă și gândește. Gândește și așteaptă.

PSD punctează, PNL hibernează

Greu de urmărit traseul primului ministru Marcel Ciolacu. Se mișcă într-o zi cât alții într-o lună. Marți a fost într-un buncăr din Israel, miercuri a participat la o ședință de guvern comună cu guvernul ucrainean la Kiev.