17.08.2018 00.00 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Radu Ulmeanu. Augustin Iştoc. Titlul emisiunii: Cine este vinovat de violenţele de la mitingul Diasporei. (reluare) 01.40 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 03.00 Cultură, Hajduszoboszlo vacante de vis. 03.30 Info Studio cu Ioan Aniţaş. Titlul emisiuni: Dispariţie sau crimă 2. 04.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Elena Veturia Chelariu. 05.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Marius Gînţă. Titlul emisiuni: Marius Gînţă – rapor la 8760 de zile . 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Simona Niste. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Anzik Arnold. 08.00 Audienţe în direct cu Ioan Aniţaş, invitaţi: Gergely Csaba, Tillinger Ştefan. Titlul emisiuni: Pictura – O stare a sufletului. (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Simona Niste. 09.30 Sănătate frumuseţe stil, cu Ioana Vladimirescu. 10.30 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Tiberiu Vălean. Titlul emisiunii: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Radu Ulmeanu. Augustin Iştoc. Titlul emisiunii: Cine este vinovat de violenţele de la mitingul Diasporei. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Marius Gînţă. Titlul emisiuni: Marius Gînţă – rapor la 8760 de zile . 14.45 Teleshopping 15.00 Cultură, La Poessis a avut loc Forumul Economic Invest. 16.40 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 18.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blajan. Titlul emisiunii: Popicari de la CSM încep un nou sezon. 18.30 Audienţe în direct (reluare) 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Elena Veturia Chelariu.

Ecoul alegerilor din Germania

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 septembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Dintre marile puteri ale lumii Germania este singura ţară care nu oferă un spectacol mondial cu ocazia alegerilor. Nu poate fi comparată cu Franţa, cu Italia, ca să nu mai vorbim despre Statele Unite. Trecerea de la un guvern la altul se face greu. Nemţii sunt conservatori. După cel de-al doilea război mondial a avut doar opt cancelari. Spre comparaţie, România a avut după 1989 vreo 14 premieri. Nu mai vorbim despre Italia care într-o anumită perioadă postbelică schimba premierii pe bandă rulantă.

Un cancelar a cumulat două-trei mandate. Helmuth Kohl şi-a reînnoit mandatele încât a condus guvernul federal 17 ani. Konrad Adenauer a stat doar 15 ani. Angela Merkel, prima femeie cancelar, a fost aleasă în 2005 având şansa reală de a rămâne în funcţie şi după alegerile de mâine.

Este ca şi cum România ar fi avut acelaşi prim ministru din 2005, iar acum ar fi avut prima şansă de a fi desemnat cu formarea unui nou guvern. Să ne reamintim că în 2005 premier era Călin Popescu Tăriceanu. De atunci câţi premieri s-au perindat prin Palatul Victoria? Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Dacian Cioloş, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose. Şi mai mulţi au încercat să devină prim miniştri.

Poate că nu doar sistemul electoral, ci şi cel constituţional contribuie la stabilitatea politică a Germaniei. Dacă şi-ar alege preşedintele din patru în patru ani sau din cinci în cinci, cu siguranţă şi cancelarii s-ar schimba mai des. Alegerea directă a preşedintelui, raportată la rolul său mai mult reprezentativ decât executiv, provoacă obligatoriu crize politice.

Având parte de un regim totalitar, germanii au tras mai multe învăţăminte din istorie decât noi.
Oricât ne-am dori, Germania nu poate fi un model pe care să-l urmăm. Cel mult putem admira sistemul lor de departe. Nici nu ne putem imagina cum s-ar putea manifesta un preşedinte ca Traian Băsescu.

Cât este de neamţ, nici măcar Klaus Iohannis nu ar avea cum să se desfăşoare dacă ar deveni preşedintele Germaniei. Sistemul îi permite doar şefului de guvern să administreze ţara, evident prin susţinerea unei majorităţi parlamentare.

După modelul unei mari coaliţii între creştin democraţi şi social democraţi, au încercat şi politicienii români să colaboreze. Guvernul PDL-PSD, a ţinut mult, adică exact nouă luni. De la alegerile parlamentare până la cele prezidenţiale din 2009. Atunci PSD s-a simţit păcălit de PDL şi Traian Băsescu.

Marea coaliţie CDU-SPD funcţionează şi se reînnoieşte de la un mandat la altul. Foarte probabil creştin democraţii şi social democraţii se vor alia şi după alegerile din 24 septembrie, dacă partidele complementare, liberalii, verzii, nu vor câştiga suficiente mandate.

Există şi în Germania un partid mai nervos. Alternativa pentru Germania este un partid eurosceptic.
Modul în care se derulează campania electorală din acest an nu se deosebeşte în mod semnificativ de alte campanii.

Candidatul socialist Martin Schulz i-a propus Angelei Merkel un post de vicecancelar în cazul în care SPD va câştiga alegerile. Este ca şi cum la noi preşedintele Klaus Iohannis să-i promită lui Liviu Dragnea postul de prim ministru dacă va câştiga un nou mandat de preşedinte în 2019. Sau invers.

Liviu Dragnea să-i promită lui Iohannis că îl vrea de prim ministru în situaţia în care el va ajunge preşedintele ţării. Par nişte bancuri. Dar care să fie secretul stabilităţii politice?

Stabilitatea politică, starea economică, până la urmă responsabilitatea asumată de cele două mari partide. În Germania alternanţa la guvernare nu înseamnă schimbări radicale, bulversarea întregii vieţii politice, sociale şi economice aşa cum se întâmplă în România.

Abonează-te acum Online!