Image 1
Image 2

Dușmăniile politice, răul suprem din România

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Politicienii, din motive care ne scapă, vor cu orice preț să fie ironici. Reușesc deseori, dar în același timp se întâmplă și un lucru curios: dorind să facă mișto de alții se fac ei înșiși de râs. Situația generală din țară nu este deloc veselă. Nimic nu îndreptățește glumele, nici reușite, nici proaste. În unele medii s-a instaurat o stare de panică, în altă zonă a societății domină îngrijorarea.

Tensiunea socială este în creștere. Dacă în politică există tot mai multe grupuri rivale, în societate sunt puse în situația de adversitate diferite grupuri sociale. Angajații de la privat împotriva bugetarilor, medicii împotriva personalului din sănătate. Antagonismul se datorează legii salarizării. În timp ce unora li s-au majorat salariile, altora le-a scăzut sau în cel mai bun caz au rămas aceleași, în vreme ce toate s-au scumpit.

Indiferent ce ce întâmplă în țară, de-a lungul timpului s-a văzut că politicienii nu se schimbă. Ei rămân egali cu ei înșiși, indiferent de pregătirea profesională, indiferent de vârstă, indiferent până la urmă de generația din care fac parte. Un politician tânăr are aceleași metehne ca unul îmbătrânit în rele. Președintele în funcție, indiferent cine este, moștenește năravul celui care a plecat.

Este momentul, în ultimul an al mandatului, să se pună întrebarea ce s-a schimbat sub mandatul lui Klaus Iohannis față de mandatele lui Traian Băsescu. Greu de răspuns. Cel care a câștigat cu sloganul “Să trăiți bine!” a tăiat salariile, iar cel ce a defilat victorios sub faldurile sloganului “România lucrului bine făcut!” nu a reușit să îmbunătățească nici măcar mersul pe bicicletă.

Suntem tentați să spunem că schimbări majore s-au făcut în atitudine. Dar aroganța nu a fost inventată nici de Liviu Dragnea, nici de Klaus Iohannis, ca să-i amintim numai pe cei din capul piramidei puterii. Aroganța este un apendice al puterii. Un fel de ardei iute care amorțește papilele gustative.

Aroganța înlocuiește cu succes lipsa calităților reale, la fel cum ironiile trădează lipsa talentului și inteligenței reale. Așa se explică replicile acide la replicile ironice sau replicile ironice la replicile acide ale unor politicieni postate pe contul lor de socializare. Întrebarea este dacă situația generală din țară permite o asemenea atitudine.

În niciun caz nu trăim într-o epocă de înflorire, de entuziasm social, cetățenesc. Se muncește din obligație, cu o imensă plictiseală și chiar lehamite. :i asta numai din cauza clasei politice de la vârf. Când nu sunt aroganți și ironici, politicienii afișează mutre acre, pline de ură la adresa celor care le-au devenit dușmani de moarte, nu adversari politici. Dorința aprinsă a fiecăruia este să-și bage dușmanul de partid în pușcărie.

Adversitatea PSD față de Klaus Iohannis, ura lui Dragnea și Tăriceanu față de Iohannis, până la urmă dușmăniile personale estompează curentele radicale, șovine, extremiste.

La următorul etaj al puterii se regăsește aceeași stare de spirit revoluționară. Atitudinea lui Ludovic Orban împotriva Gabrielei Firea urmează aceeași linie imprimată de Tăriceanu și Dragnea împotriva președintelui Iohannis.

În centrul atenției se află deocamdată nucleul de la vârf, liderii de rang național. La nivel local lupta, deocamdată, nu se dă pe față. Cu timpul, pe măsură ce se apropie momentul alegerilor, răul se va extinde. Vom vedea aceleași atacuri murdare și la nivel local.