Asculta acest articolUna dintre cele mai nostime întâmplări de când cu coronavirusul este decizia unei fabrici de a-și schimba producția din parfumuri în dezinfectanți.
Cam același lucru se întâmplă la noi. Partidele au schimbat veninul cu mierea. Pericolul i-a convins pe politicienii din PSD, Pro România și ALDE să voteze guvernul PNL în timp ce parlamentarii liberali se găseau la izolare.
După o ezitare de cel puțin o săptămână, președintele Iohannis a decretat starea de urgență. Precedată de o lungă conferință de presă prin telefon, premierul Orban izolat la Vila Lac 1 a dat explicații destul de amestecate. Nu s-a prea înțeles ce măsuri se vor lua. Explicațiile sunt la modul general. Premierul a oferit mai degrabă sfaturi medicale decât măsuri concrete.
Principala grijă a guvernului este să facă apeluri către populație să nu se aprovizioneze excesiv pentru că este exclusă o criză de alimente. Realitatea este că comercianții profită de ocazie și fac bani frumoși. Prețurile sunt în funcție de cerere. Guvernul, dată fiind starea de urgență, ar putea decide înghețarea prețurilor.
Ceea ce se așteaptă sunt măsuri concrete pentru protejarea economiei, a salariaților și firmelor. Pentru instituțiile de stat lucrurile par mai simple. Își reduc activitățile sau se închid fără afectarea veniturilor salariaților. Firmele care produc și alimentează bugetul de stat sunt cele mai afectate. Majoritatea țărilor au luat măsuri, în timp ce în România totul este în stadiul de promisiuni fără acoperire, deși starea de urgență presupune luarea unor măsuri punctuale.
Cu mai puține cazuri, Ungaria vede lucrurile în perspectivă. Viktor Orban vorbește despre măsuri pentru următoarele două-trei luni.
Importantă este poziția adoptată de Uniunea Europeană. La urma urmei suntem în aceeași situație. Pentru prima oară se discută despre o posibilă recesiune economică în acest an. Creșterea economică, în cel mai bun caz, va scădea cu cel puțin 2,5%. Premierul Ludovic Orban se gândește la o relaxare a deficitului. Prin urmare vom putea cheltui mai mult decât producem.
Se pune problema și a amânării alegerilor locale până după trecerea pandemiei. Practic se suspendă pre-campania electorală. Sau se va purta numai prin mass media.
Întrebarea este dacă în aceste condiții, pe perioada stării de urgență, se pot reforma instituțiile publice, pot fi restructurate din mers? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv. Acum se văd lucrurile mai clar, acum iese în evidență rolul fiecărei instituții, al fiecărui angajat.
Va profita guvernul de starea de urgență și va rezolva lucrurile sau își va plânge de milă, se va lamenta că nu are destule fonduri? Sarcina primului ministru și a ministrului de Interne, care a devenit numărul doi din guvern, nu se reduce la a recomanda oamenilor să se spele pe mâini cu apă și săpun, ci de a rezolva problemele mari.
Președintele a punctat ce este de făcut, dar nu îndeajuns de concret. Este treaba guvernului să prezinte un set de măsuri punctuale, dar și a autorităților locale.
La nivelul fiecărei localități primarul, dacă vrea să se implice, trebuie să devină un fel de ministru de interne. Până acum, deci în prima zi de la declararea stării de urgență, autoritățile locale încă nu s-au dumirit ce trebuie să facă, ce rol pot juca în limitarea extinderii pandemiei de coronavirus.
Pare aiurea să o spunem, dar trebuie acționat ca în comunism, adică după modelul Chinei care a reușit să limiteze ravagiile virusului necunoscut.
