Image 1
Image 2

După o săptămână de campanie

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Prezentarea primelor puncte din programele candidaților la primării nu sunt de natură să capteze atenția alegătorilor. Nu a apărut nicio minune gen autostradă suspendată. Sunt în general lucruri cunoscute de toți. Drumuri, piste de biciclete, mai puțină birocrație, reabilitarea clădirilor vechi, parcări, locuri de muncă, petrecerea timpului liber. Nimic nou sub soarele promisiunilor electorale. Un lucru îi deosebește pe candidați unii de alții: forța cu care își susțin punctele din program. Aici câștig de cauză au cei care au mai multă putere de convingere. Un oarecare avantaj au cei care au mai lucrat sau lucrează în administrația publică și au deja un exercițiu al comunicării.

Din acest punct de vedere, referindu-ne strict la Satu Mare, primarul Coica are de departe cel mai convingător discurs. Nu are momente de ezitare, are un debit verbal care îi pune în umbră pe contracandidați. Indiferent de subiect, oferă soluții la probleme pe moment. Nu poate fi pus în încurcătură pentru că nu acceptă confruntarea directă. Ignorându-și contracandidații în mod strategic, lasă și impresia că nu dorește să le ofere posibilitatea de a-i pune întrebări directe.

Un alt candidat care a lucrat în administrație este Adrian Ștef. Are o strategie mai “științifică”, se exprimă după manual, însă are dificultăți în a-și transfera capitalul electoral acumulat ca președinte al Consiliului Județean spre noul statut de candidat la primărie. Cu timpul, prin perseverență, va reuși să pună semnul egal între ceea ce a făcut la Consiliul Județean și ceea ce vrea să facă la Primărie?

Ocolind cu abilitate atacurile din partea contracandidaților, face față confruntărilor directe, deși uneori este ezitant.

Candidatul Kereskenyi Gabor are experiență în administrație, însă cei patru ani de viceprimar le oferă contracandidaților ocazia să-i facă reproșuri. Are programul cel mai consistent, dar, deși se adresează și alegătorilor români, încă nu și-a construit o strategie  foarte clară  prin care să-l facă mai cunoscut. Are avantajul de a fi candidatul unui partid cu un electorat disciplinat.

Un candidat destul de sofisticat este Adrian Cozma. După ofensiva din precampanie îndreptată înspre o singură țintă, primarul în funcție, și-a revizuit strategia. Nu știm cum abordează în mod direct alegătorii, însă în spațiul public trece drept unul dintre cei mai agresivi politicieni. După prima săptămână de campanie, unica țintă rămâne în continuare primarul Coica. Dă prea puțină atenție celorlalți contracandidați, dar dacă și-ar îndrepta atenția spre ei ar putea oferi surprize.

Ioan Opriș pare de departe cel mai sobru candidat. Are idei clare despre ce trebuie să facă un primar. Adelin Ghiarfaș, candidatul tânăr al unui partid istoric, uzează din plin de experiența sa de director de bancă. Horea Anderco, singurul  candidat independent, nu are nevoie de nicio prezentare, fiind primar două mandate. Este cel mai în măsură să știe ce are de făcut un primar bun. Experiența lui își spune cuvântul de fiecare dată când apare în public.

Nicolae Ciorba, format ca om de afaceri, devine convingător când vorbește despre lucrurile practice pe care le-ar putea face ca primar. Alți doi candidați, Csaki Csongor și Vasile Deac, cu apariții sporadice în public, au o prestație onorabilă, dar încă este prea devreme pentru ca alegătorii săși facă o idee despre proiectele lor.

După o primă săptămână de campanie electorală,  dominată de candidații partidelor mari, nu se pot trage concluzii definitive. Este însă o certitudine că niciun candidat nu și-a expus in extenso programul, preferând să tatoneze terenul.

PSD-PNL: guvernare comună, responsabilităţi separate (II)

Ne aflăm practic într-o perioadă de reglementare. Dezbateri propriu-zise se poartă în public doar la nivelul mass media. Partidele negociază în spatele uşilor închise, departe de public. Societatea doar asistă la mici spectacole, organizate la conferinţele de presă.

Cum ne construim dușmanul?

Cu un titlu împrumutat de la Umberto Eco, “Cum ne construim dușmanul”, o carte mai puțin celebră decât “Numele trandafirului”, dar mai aplicată pe realitatea politică, încerc să înțeleg dinamica vieții publice românești prin prisma dușmanilor pe care și-i construiește fiecare partid.