Asculta acest articolNu știu dacă cei care nu se prezintă la vot pot fi încorporați în ceea ce numim “electorat”. Altfel spus, te poți numi “alegător” dacă nu mergi la vot? Este greu de răspuns la acest gen de întrebări. De exemplu despre pensionari persoanele vulnerabile social se spune că este “electoratul” PSD. Dar nu toți pensionarii și nu toate persoanele cu un statut social modest se duc la vot. USR-PLUS trece drept partidul tinerei generații. Însă nu toți tinerii se duc la vot. Atunci mai este acel partid al noii generații?
PNL este partidul investitorilor și clasei de mijloc. Se duc investitorii la urne? Se înghesuie “clasa de mijloc” să ajungă la secțiile de votare?
Se știe că alegerile locale se bucură de cea mai mare prezență, iar parlamentarele de absenteismul cel mai ridicat. Una din marile curiozități legate de alegerile de duminică este prezența la vot. Duminică se va testa curajul cetățenilor cu drept de vot în fața coronavirusului.
Teama de infectare îi va opri pe cei care vor schimbarea sau confirmarea pe funcții a primarilor actuali să meargă la vot? Actualii candidați, nici mai buni, nici mai răi decât candidații din trecut, și-au învins teama și s-au dus din poartă-n poartă, din ușă în ușă, ca să-i convingă pe cetățeni să meargă la vot. Dacă prezența va fi de 50% înseamnă că unu din doi cetățeni s-au lăsat convinși.
Diferența din prezența la vot din 2016 și 2020 se va datora în bună parte fricii de infectare cu COVID-19, dar și dezamăgirii față de clasa politică.
Mandatul aleșilor locali din 2016-2020 nu a fost unul foarte ușor. S-au schimbat multe guverne, s-au perindat foarte mulți miniștri pe la ministerele direct legate de administrațiile locale.
Nu reușea președintele consiliului județean, primarul, parlamentarul să-și facă o intrare la un anumit ministru că se trezea cu alt ministru. Ba chiar și cu un alt prim ministru. Până la urmă s-a schimbat și partidul de guvernare. Instabilitatea politică dăunează grav administrațiilor locale. Dăunează țării, în ansamblul ei. În același timp, oamenii așteaptă “schimbare”. Schimbarea oamenilor aflați în funcții nu înseamnă schimbare, ci rotație a cadrelor. Pe vremuri se spunea “schimbarea guvernelor, bucuria nebunilor”.
Fiind vorba despre alegerile locale expresia se poate adapta acestei situației? Nu prea. La nivel local contează extrem de mult abilitățile primarului. Primarul este cel care face dintr-o localitate un loc minunat sau o ruină. Nu este același lucru în cazul unui ministru sau chiar a primului-ministru.
Klaus Iohannis a fost unul dintre cei mai buni primari din România, dar multă lume se îndoiește că este cel mai bun președinte.
Despre Emil Boc se spunea că este un premier de paie, o marionetă în mâna președintelui Băsescu, dar se dovedește un foarte bun primar.
Din păcate, așa cum se procedează în cazul altor meserii, primarii nu pot fi angajați de probă. Odată ales, primarul este bătut în cuie pe scaunul său ergonomic. Nu-l poate schimba numai Dumnezeu sau DNA-ul.
Totușim ceva îi obligă pe primari, pe președinții consiliilor județene, să muncească, să se străduiască să modernizeze localitatea sau județul: dorința de a obține un nou mandat. Ambiția de a obține mandat după mandat nu este însă suficientă. Trebuie să se priceapă, trebuie să aibă abilități pe care un simplu funcționar nu le are.
Sigur, discuția despre calitățile unui edil, implică și defectele care îl împiedică să fie un bun primar, un bun președinte de consiliu județean. Există și “boli” profesionale specifice oamenilor politici. Aroganța este primul simptom care anunță iminenta sosire a paranoii puterii.
Cum se vindecă aceste boli? La fel de greu ca noul coronavirus. Vestea bună este că, totuși, până la urmă i se găsește leacul. Vestea proastă este că numai la sfârșitul mandatului. Și numai prin vot. Cazurile sunt, din fericire, foarte, foarte rare. Paranoia lovește sus, la vârf. La nivel mediu și mic domnește doar aroganța, nasul pe sus. Și indiferența.
Neprezentarea la urne este, și ea, o formă periculoasă de indiferență. A nu te prezenta la vot este cam același lucru cu neprezentarea la serviciu a unui primar. Pentru că nu are el chef.
