DREPTURI PENTRU ROMÂNII DIN SERBIA DE RĂSĂRIT

Asculta acest articol

I. SITUAŢIA PREZENTĂ:

1.Românii din Serbia de Răsărit sunt loiali ţării lor Serbia şi trăiesc în peste 160 de localităţi populate exclusiv de români şi încă în vreo 30 localităţi cu populaţie mixtă.

2.Până în 2013 nu s-a învăţat în nicio şcoală din zonă limba română, Serbia declarând că nu există aici români.
3.La începutul lui 2013, la cererea României şi a UE, s-a făcut o anchetă în doar 2 judeţe dintre cele 5 în care trăiesc români şi au cerut ore de limbă română 1617 elevi. A fost prima şi singura listă prezentată de autorităţile sârbe în ceea ce priveşte cererile de limbă română în şcoli.
4. Legislaţia de până în iulie 2013 le permitea să predea ore de limbă română şi profesorilor care cunoşteau această limbă doar din familie. Din iulie 2013 s-a schimbat legislaţia încât orele de limbă română pot fi predate doar de profesorii care au studiat ei înşişi în limba română atunci când au fost elevi sau studenţi. Este ştiut însă că niciodată în zonă nu a fost învăţământ de limbă română, deci niciunul dintre actualii profesori care cunosc limba română din familie nu au învăţat această limbă la şcoală. A le cere profesorilor de etnie română să aibă diplomă că au studiat în limba maternă în anii de şcoală duce la un cerc vicios din care rezultă că nimeni nu poate preda elevilor limba română în viitor fiindcă nu s-au predat în trecut(!).
5.Dintre cei 1617 elevi care au cerut limba română doar pentru un sfert dintre ei s-au găsit profesori . Restul de trei sferturi au aşteptat şi aşteaptă în continuare degeaba să poată învăţa limba română maternă. Conform acestei legislaţii, dintre sutele de profesori de etnie română din zonă nu îndeplineşte niciunul condiţiile pentru a preda abecedarul în limba română.
6.Cel mai mare număr de profesori de limbă română în toate cele 5 judeţe a fost în 2015 de doar 4 (!) şi aceia nefiind niciunul angajaţi pe perioadă nedeterminată. În prezent mai sunt doar 2 (!).
7.Din 2017 în judeţele Branicevo, Podunavski şi Pomoravski nu mai există niciun profesor de limbă română în şcoli cu toate că până în 2016 au predat aici 2 profesori deplasându-se în mai multe localităţi. Celor 2 profesori li s-au dat să predea alte discipline cu condiţia să renunţe să predea limba română.
8.Din 2016 li se refuză dreptul la studiul limbii române tuturor elevilor din învăţământul mediu (liceal). Până în 2016 aveau acest drept.
9.Niciunde şi nicicând nu s-a putut studia limba română într-o oră din orarul standard al şcolilor ci doar după amiaza sau seara sau chiar în altă şcoală decât cea de provenienţă.
10.Ministerul de la Belgrad nu a realizat niciun manual pentru predarea limbii române şi nici nu a făcut publică vreo programă şcolară.
11.Ministerul de la Belgrad, administraţiile şcolare şi şcolile nu au făcut niciodată anunţuri publice pe site-urile lor despre posibilitatea de a se opta pentru limba română în şcoli. Şcolile au primit în schimb instrucţiuni de menţinere în zona conspirativităţii a limbii române, de păstrare a secretului asupra datei şi modului în care elevii pot alege limba română.
12.Ministerul nu a făcut niciun demers prin care să pregătească viitori profesori de limba română din zonă şi nici despre vreun curs de specializare pentru profesorii de etnie română din zonă încât să poată preda şi limba română.
13.Niciodată ministerul de la Belgrad nu a făcut vreun anunţ pe site-ul său sau în presă că în cutare sau cutare şcoală este nevoie de profesor de limbă română şi depre condiţiile de angajare. Niciodată! În schimb în fiecare an şcolar ca şi în acest an, în multe şcoli li se spune părinţilor că nu sunt profesori de limbă română.
14. În Serbia regula este că limba maternă română nu are continuitate în studiu. Niciun elev nu are siguranţa că va studia şi în anul 2 sau anul 3 sau în anul 4 limba maternă română la un alt nivel. Totul este sub semnul întrebării în fiecare 1 septembrie.
15.Descurajarea învăţării limbii române este o practică oficială. Dacă într-o şcoală au optat pentru limba română un număr suficient de elevi, părinţii acestora sunt chemaţi la şcoală şi întrebaţi iar şi iar de ce au ales româna până ce aceştia îşi retrag cererile.
16.Dacă părinţii vin din proprie iniţiativă cu cereri sau liste de cereri pentru limba română nu li se primesc aceste cereri. Aşa a fost în Melniţa în 2015. Părinţii au reclamat acest lucru şi chiar ministerul de la Belgrad a recunoscut oficial în 2016 că a fost un abuz al directorului. Ce folos însă? Cei 22 de copii nu învaţă nici în ziua de astăzi limba română.
17.Dacă vreun profesor de etnie română predă în privat limba română unor copii şi tineri, acesta este intimidat, chemat să dea explicaţii la conducerea şcolii sau chiar la poliţie sau la serviciile secrete sârbe. Reţelele de socializare sârbeşti şi presa sârbă abundă în a acuza de trădare profesorii şi oamenii de cultură din Serbia de Răsărit care se declară public români, care ţin cursuri private de română sau care participă la acţiuni culturale româneşti în Serbia sau în România.
18.În Serbia pare o politică de stat în a-i acuza des în presă de „românizare” pe cei care şi-au zis totdeauna în limba maternă „român/rumun” chiar dacă în limba sârbă li s-a spus în recensăminte ba „rumuni” ba „vlasi”, după cum era regimul politic.
19.Autorizarea funcţionării bisericilor româneşti în Serbia de răsărit este refizată de statul sârb şi este condiţionată de acordul bisericii sârbe de parcă Serbia nu ar fi stat laic.
20.Nu există acces la presă scrisă şi audio-vizuală de limba română în zona Serbiei de răsărit.

II. PROPUNERI:

1.Să înceteze conspirativitatea limbii române în şcolile din Serbia de Răsărit. Solicităm transparenţă ministerului educaţiei de la Belgrad, administraţiilor şcolare din zonele cu populaţie de etnie română (Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad) şi directorilor şcolilor din aceste zone. Să publice anunţuri în presă şi pe site-urile lor prin care să informeze că există acest drept de studiu al limbii materne române în şcolile din Serbia de răsărit.
2.Cererile de studiu al limbii materne române să se poată face oricând şi sub orice formă: părinţii, elevul, asociaţiile minorităţii române, oral, în scris, individual sau pe liste, în şedinţe cu părinţii, prin poştă, la clasă sau secretariatul şcolii. Ministerul să pedepsească directorii care nu afişează şi nu fac cunoscut dreptul la limbă maternă română sau care nu asigură studiul limbii materne celor care au solicitat-o în orice formă.
3.Administraţiile şcolare din Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad să acorde urgent, fără o nouă anchetă, posibilitatea învăţării limbii române elevilor care din propria iniţiativă a părinţilor lor au solicitat şcolilor acest lucru în 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 şi şcolile/statul le-a refuzat acest drept constituţional. Aceste cereri neonorate până acum se află în baza de date a şcolilor şi ar fi un gest frumos şi o reparaţie morală.
4.Ar trebui ca urgent Ministerul educaţiei din Belgrad să anuleze modificarea de la articolul 121 din prevederile legislative apărute în Monitorul Oficial al educaţiei din Serbia nr. 55 din 3 iulie 2013, permiţând astfel sutelor de profesori şi învăţători din zona Serbiei de răsărit care cunosc din familie limba română să poată preda şi abecedarul în limba română propriilor elevi. Niciun elev care solicită limba română nu trebuie să rămână fără profesor de limbă română sub motivul lipsei de profesori supercalificaţi pentru a le preda abecedarul!
5.Administraţiile şcolare din Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad trebuie să consulte elevii din şcoli dacă doresc să studieze limba română şi în acelaşi timp să facă anunţ pe site-ul lor şi în şcoli că profesorii care cunosc limba română din familie pot să predea abecedarul în limba română propriilor elevi şi că în vacanţe se vor organiza cursuri de perfecţionare.
6.Cursul de limba română să fie pus în orar în cursul dimineţii sau imediat după ultima oră de curs. Autobuzele şcolare să îşi modifice orarul ţinând cont şi de programul elevilor care studiază limba română. Acest lucru se poate face doar dacă se angajează mai mulţi profesori (şi dintre aceia care cunosc limba română doar din familie). Dacă vor fi doar 2 profesori pentru mii de elevi din zeci de localităţi, atunci sigur că vor putea preda doar la ore de seară limba română.
7.Să se anunţe că nu mai trebuie să renunţe la studierea informaticii cei care îşi doresc să studieze şi limba maternă.
8.Toate minorităţile au în ministerul de la Belgrad câte un inspector şcolar, în afară de minoritatea română. Rugăm să se numească în ministerul educaţiei de la Belgrad un inspector şi pentru minoritatea română.
9.Să se constituie obligatoriu clase sau grupe de studiu al limbii materne indiferent de numărul de elevi care cer acest lucru.
10.Să se realizeze manuale şcolare de limba română şi istoria şi tradiţia minorităţii române din Serbia. Să se includă în programele şcolare multiculturalismul, istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din Serbia inclusiv cea română.
11.Să se respecte legislaţia sârbă şi doar statul să autorizeze funcţionarea bisericilor româneşti în Serbia de Răsărit. Autorizarea funcţionării acestora să nu fie condiţionată de acordul bisericii sârbe.
12.Să se asigure accesul la presă scrisă şi audio-vizuală de limba română şi în zona Serbiei de răsărit.
13.Administraţiile locale să accepte funcţionarea ansamblurilor folclorice din zonă ca fiind „româneşti”, aşa cum îşi spun membrii acestora în limba lor maternă.