Asculta acest articolDupă fiecare săptămână rămâne ceva nerezolvat așa că aproape fiecare săptămână se anunță ca una de foc. Dacă toate evenimentele ar fi comprimate într-o sinteză a ultimilor doi-trei ani nu ar rămâne mare lucru de pus în lada istoriei. Politicienii s-au ocupat de nimicuri. Sau s-au văzut obligați să se ocupe de nimicuri. Și nu doar politicienii. La fel a făcut mass media, urmând direcția imprimată de politică, așa au făcut șefii din justiție, și în general toți cei care apar în public, de la președintele țării până la ultimul consilier local.
Istoria recentă, actualitaea, privită din acest punct de vedere, apariția unui partid politic trebuie inclus în rândul unor evenimente care merită puțin mai multă atenție.
Mai ales că este demult pregătit și anunțat, patidul lui Dacian Cioloș și-a făcut, în sfârșit apariția. La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc congresul și, așa cum era de aștepat, Dacian Cioloș a fost ales președinte cu un procent care frizează unanimitatea, 99,17%.
Acest lucru arată că înainte de toate este un proiect personal. Așa cum au fost majoriatea formațiunilor nou înființate. Își poate imagina cineva că Victor Ponta ar putea pierde președinția Pro România?
Mă opresc la aceste două ultime partide pentru că liderii lor au ceva în comun: amândoi pun în centru România. “Proiectul meu este România”, zice Dacian Cioloș. Numele în sine al partidului Pro România spune totul despre programul lui general.
S-ar putea trage de aici concluzia că politicienii mai noi, deși cu vechime în viața publică, se întorc spre țară, spre problemele României. Fiecare vede problemele României în felul lui, expunându-le mai mult sau mai puțin concret. Soluțiile propuse nu sunt la fel de concrete. Sunt mai mult declarații politice decât teze, teorii închegate într-un program.
Dat fiind faptul că majoritatea populației se declară nemulțumită de clasa politică în general, de actuale partide politice, în mod normal apariția unor partide atât de generoase, atât de dispuse să pună în centul atenției țara ar trebui să fie asaltate de lume.
S-a dus vremea când în urma unei emisiuni la televizor Dan Diaconescu câștiga cu partidul său peste 16%. Atât PLUS cât și Pro România trebuie să muncească pe brânci pentru a trece de pragul electoral la următoarele alegeri care se întâmplă să fie pentru Parlamentul European.
Cele două partide mai au ceva în comun: amândouă se raportează la câte un partid mare, fiecare în felul său. Victor Ponta urcat într-o fregată mai mică, mai nervoasă și mai rapidă atacă “Titanicul” PSD ce pare să se șubrezească sub conducerea lui Liviu Dragnea.
Dacian Cioloș a refuzat în mod sistematic să se înscrie în PNL, ceea ce denotă că nu avea și nu are încredere în acest partid. Nu îl atacă în mod direct, dar îl sapă la temelie. În realitate alegătorii USR, așa cum vor fi cei ai PLUS sunt luați din bazinul electoral al PNL, al fostului PDL topit în PNL.
O formațiune nou înființată are șanse de afirmare dacă imediat după lansare acționează în forță, dacă nu se lasă pe tânjeală. Alegerile bat la ușă. Dacian Cioloș este pus să aleagă rapid între o alianță electorală cu USR sau a merge singur în alegeri sub sigla PLUS.
Dacă se face o alianță USR-PLUS, partidul care are de pierdut este PNL. Mai departe, dacă cele două partide obțin un scor bun logica politică le dictează să aibă un candidat prezidențial comun. Deci are de pierdut și Klaus Iohannis. Prin urmare este în interesul președintelui să împiedice formarea unei alianțe USR-PLUS. În acest sens această săptămână este una de foc nu doar pentru PSD și Guvern, ci și pentru PNL și Klaus Iohannis.
