Asculta acest articolPoate că și vremea deosebit de frumoasă a contribuit la reușita aproape deplină a organizării Zilei Naționale. Am văzut, la mai bine de douăzeci de ani de la căderea regimului comunist, o zi națională ca în Franța, să zicem. La parada militară de la Arcul de Triumf în fața căruia se întinde lunga și dreapta șosea atât de asemănătoare cu Champs-Élysées, dar atât de diferită, au participat demnitarii statului român, precum și o mulțime de cetățeni. Toată mass media a observat nu fără o oarecare satisfacție, că nu au mai fost momente penibile, ca în alți ani.
Victor Ponta a dat mâna cu Traian Băsescu, liderii politici, fără excepție, s-au comportat impecabil. Adică nu și-au aruncat nici priviri dușmănoase, nici nu s-au certat. Printre ei s-a văzut și Petre Roman, cu un copil pe umeri. Este același Petre Roman care îndemna populația la Alba Iulia în 1990 să-l huiduie pe Corneliu Coposu. Au trecut peste 20 de ani, lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, unii în bine, alții în rău. Dar 1 Decembrie din 2013 rămâne un model de armonie.
Pentru câteva ore, armele politice au tăcut. Au răsunat sunetele muzicii militare. S-au alocat peste un milion de euro pentru manifestări, dar spectacolul și-a meritat toți banii. Nu mai avem armată regulată, este adevărat, însă dotările militare din ultimii ani arată o Românie modernă, aproape de standardele impuse de apartenența la NATO și parte integrantă a Uniunii Europene.
Anul are, totuși, 365 de zile. Ce folos ca numai o zi să fie deosebită, iar restul pentru cea mai mare parte a populației, un calvar. Poate că modul în care un anumit guvern reușește să organizeze Ziua Națională dă măsura capacității sale administrative. Merită o mențiune aparte și opoziția. De regulă huiduielile care stricau buna dispoziție de 1 Decembrie erau regizate de partidele de opoziție. Anul acesta, pe perioda paradei militare nu s-au făcut auzite huiduielile de altădată.
Nu a făcut nicio figură nelalocul ei nici președintele Traian Băsescu. Poate că invitatul de onoare din dreapta sa, președintele Republicii Moldova, l-a obligat la o anumită rigoare.
Manifestări frumoase au avut loc în toate orașele mari. O excepție se pare că s-a făcut la Alba Iulia, unde liderul PP-DD a fost huiduit. Asta nu se pune, Dan Diaconescu putea rămâne liniștit acasă.
În fiecare an se redeschide subiectul desemnării zilei de 1 Decembrie ca zi națională. Momentul 1918 a fost unul decisiv pentru națiunea română și nimeni nu pune în discuție importanța evenimentului de acum 95 de ani. Problema ține de anotimp, în ultimă instanță. 10 Mai, data zilei naționale până la venirea comuniștilor, oferea prilejul organizării unor manifestări diverse, astfel ca tot românul să simtă că sărbătorește. În același timp și Crăciunul cade iarna și lumea sărbătorește din plin. Deci nu vremea friguroasă este motivul pentru care nu avem un adevărat cult pentru sărbătoarea națională.
Pur și simplu nu a intrat profund în conștiința poporului român în cei 23 de ani de când s-a stabilit 1 Decembrie ca zi națională. Mai degrabă până acum politicienii plăteau polițe. Ion Iliescu nu a avut în primii ani statura unui președinte al tuturor românilor. Emil Constantinescu nu era preocupat de simbolistica național-populistă și nu avea mijloacele necesare, în vreme ce Traian Băsescu nu reușea să treacă de orgoliile proprii. De cele mai multe ori a sărbătorit singur, separat de guvern și adversarii politici.
Să vedem însă dacă cele două ore de armonie națională vor avea vreun efect benefic în viitorul apropiat.
