Asculta acest articolDupă o serie de amânări, punând la grea încercare răbdarea celor care-l susțin pe Liviu Dragnea, Curtea Constituțională a decis că persoanele care au suferit condamnări nu pot ocupa funcții de miniștri. În cazul Dragnea, acesta poate fi președintele Camerei Deputaților, adică al treilea om în stat, însă nu și prim-ministru sau chiar simplu ministru. Este una dintre multele anomalii ale legislației din România. Nu poate fi prim-ministru, însă nimic nu-l împiedică să candideze la funcția de președinte al României.
În ultima vreme s-a discutat destul de intens despre posibilii candidați prezidențiali. În PSD există cutuma ca liderul partidului să fie și candidatul la președinție. Ierarhiile în acest partid sunt mai clare decât la alte partide. Există și un respect al funcțiilor, ceea ce le-a atras pesediștilor multe critici, fiind considerați lingușitori cu șefii. Tot respectul pentru ierarhie îi face pe cei care ajung într-o funcție de partid să fie aspri cu subordonații. Un adevărat regim militarizat. Tocmai acest lucru i-l reproșa Dragnea lui Ponta. Acesta câtă vreme a fost liderul partidului și prim-ministru nu a fost criticat de nimeni din partid, iar odată ce nu mai este el nu-l tratează în același fel pe președintele partidului, respectiv pe Liviu Dragnea.
Invidiat pentru disciplina internă, PSD își extrage forța din forma aceasta de organizare, din acest respect pentru ierarhie. Nu este cazul altor partide. Iată, de pildă, PNL. Victor Ponta are un omolog. Numită președinte interimar, după ce nu mai deține funcția, Alina Gorghiu o atacă pe succesoarea ei, Raluca Turcan. Unde altundeva decât pe Facebook? Confruntarea este de tot hazul, așa ca între femei. Partidul nu are nimic de câștigat. Dimpotrivă, mai face un pas în spate.
S-ar putea spune că ele sunt de alt calibru față de cuplul pe picior de divorț Dragnea-Ponta. La PSD eventuala excludere a lui Victor Ponta s-ar răsfrânge asupra unității partidului în cazul în care fostul premier ar fi urmat de un grup de parlamentari. La PNL situația este mai puțin explozivă pentru că în acest partid sunt permise diferențele de opinie. Cel puțin așa se spune. PNL chiar își face un titlu de mândrie din asta. Rezultatul este însă dezastruoas. Pe măsură ce sunt tot mai multe opinii personale, PNL este tot mai divizat. Mai mult, îi oprește și creșterea. Partidele care au fuzionat sunt încă netopite în corpul comun al PNL. Și în cazul femeilor certărețe, una reprezintă fostul PNL, alta fostul PDL. Vin din familii diferite, chiar dacă la origine Raluca Turcan a fost în PNL. După plecarea din PNL, grupul Stolojan s-a integrat perfct în doctrina PD, a președintelui Băsescu. Fuziunea între PD și Partidul Liberal Democrat s-a desăvârșit, spre deosebire de fuziunea PNL-PDL.
În cazul cuplului Dragnea-Ponta lucrurile sunt diferite. Cei doi provin de la aceeași matcă. Doar că Victor Ponta a fost crescut la sânul foștilor lideri Adrian Năstase și Ion Iliescu, în timp ce Liviu Dragnea a fost ca un copil adoptat. El s-a ridicat prin forțe proprii, folosindu-se de relația lui cu organizațiile județene.
Modul lui de conducere nu este diferit de al foștilor lideri. Ion Iliescu practic nu a avut opozanți interni, Adrian Năstase a fost foarte autoritar, iar Victor Ponta a profitat de respectiva tradiție. Mircea Geoană a fost o excepție, dar și candidatura lui la președinție a fost acceptată ca foarte firească. La fel și a lui Victor Ponta. Mergând pe același fir logic, Liviu Dragnea, dacă nu i se întâmplă vreun incident penal între timp, va fi candidatul PSD la președinție. Din această perspectivă este anormală atitudinea lui Victor Ponta față de el.
Trecând la celălalt cuplu care se ceartă, la Raluca Turcan și Alina Gorghiu, consecințele asupra PNL nu sunt atât de dramatice. Nici una, nici alta nu par să ridice pretenții la funcții de primă mărime, candidatura la președinție, respectiv la funcția de prim-ministru. Deci orice comparație, orice paralelă, este pur întâmplătoare.
