Asculta acest articol21 de ani de pușcărie. Atât au cerut procurorii pentru Elena Udrea în dosarul “Gala Bute”. Considerată simbol al corupției, cea mai vizibilă persoană din timpul guvernelor PDL, om de încredere al președintelui Băsescu, dar și cel mai influent om politic o lungă perioadă de timp, Elena Udrea a redevenit un cetățean obișnuit. Adică fără influență, fără susținere, fără pile, fără funcții publice.
Cazul Elena Udrea poate fi privit din mai multe puncte de vedere. În primul rând condamnarea sau achitarea ei va fi testul suprem al activității DNA. O eventuală condamnare echivalează cu o consacrare supremă a independenței justiției, atât în timpul anchetei judiciare, cât și a procesului propriu zis.
O achitare sau chiar o condamnare cu suspendare ar pune sub semnul întrebării instituția care a instrumentat acest dosar. Elena Udrea, dintr-un simbol al corupției, s-ar transforma într-o victimă a sistemului, a “binomului”.
Ea a fost printre primii politicieni care au acuzat existența unui adevărat program de eliminare a unor persoane din viața politică. L-a acuzat pe generalul Coldea și pe șefa DNA Laura Codruța Kovesi că doreau să o distrugă pentru că era deținătoarea unor secrete, că “știa lucruri”.
Elena Udrea poate spune orice, însă un lucru rămâne cert: a fost persoana cea mai influentă din timpul regimului Băsescu. Și nu a fost o ușă de biserică, deși uneori putea fi văzută spunând rugăciuni. A afișat o bogăție, un lux care nu cadra cu veniturile și cu statutul unui funcționar al statului.
După pierderea funcțiilor, datorate nu unei deficiențe personale, ci alegerilor democratice, Elena Udrea pare să fi redevenit un om de rând. În această postură, umilă, aproape decentă, falnicul personaj de altădată poate impresiona, poate stârni compasiune. Cum să fie biata de ea întemnițată 21 de ani?
Proces greu, cu multiple implicații, sentința s-a amânat.
Judecătorii trebuie să cântărească fiecare probă aflată la dosar. Dacă sentința s-ar da după câte s-au spus în spațiul public, fosta vedetă a guvernului Boc ar primi două feluri de pedepse.
Pe de o parte, susținătorii, care la rândul lor se împart în foști susținători și actuali susținători, ar fi milostivi și i-ar da o pedeapsă ușoară. Justițiarii, cei care cred că DNA are rolul de a asana moral societatea românească ar cere maxim de pedeapsă ca în acest fel să dea un exemplu.
Pe vremuri jandarmii când prindeau un hoț îi aruncau pene în cap și peste haine, turnau peste ele păcură și plimbându-l pe ulițe îl puneau să strige “cine fură ca mine, ca mine să pățească!”. Acum acest rol a fost preluat de mass media, în toate formulele.
Înainte de a fi judecat cineva acuzat de corupție i se aplică o sentință morală în spațiul public. Omul este făcut în toate chipurile. Prevalează acuzațiile, chiar dacă nu s-a dat o sentință finală. Dar deja politicienii sunt obișnuiți. Toți, fără excepție, acuză faptul că sunt victimele răzbunării politice. Alții, cum este și cazul Elenei Udrea, vorbesc și despre o răzbunare personală.
Jocurile politice, cel puțin în ultima vreme, s-au intersectat cu dosarele judiciare. Între ele este greu de făcut o demarcație netă. Tot atât de greu este și să demonstreze cineva că organele de anchetă acționează la ordinul cuiva.
Cert este că nu se poate face o pauză până când cineva, guvernul, parlamentul, societatea civilă, vor găsi de cuviință să cadă de acord asupra modului în care trebuie să funcționeze justiția.
Legea trebuie să fie clară, iar modalitatea de lucru a organelor judiciare la fel de clară. Dar până acolo mai este câte ceva de făcut. Dincolo de orice speculație, o sentință sau o achitare în cazul Elenei Udrea va fi definitorie pentru modul în care funcționează justiția în România.
