Dl. Geoană şi războiul

Scris de Dumitru Păcuraru, 07 mai 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »


Evenimentele din ultimii doi ani şi jumătate obligă cetăţenii fiecărei ţări să fie atenţi la probleme internaţionale. Covid-ul nu a ţinut seama de naţionalitate, de rang social, de gradul de dezvoltare a unei ţări.
A lovit peste tot cu o intensitate invers proporţională cu respectarea restricţiilor. Aşa ne place să credem, dar statistica arată altceva. Boala apărută parcă din senin nu a putut fi urmărită după o formulă logică. Virusul s-a dovedit mai inteligent decât omul. :tiinţa nu a putut ţine pasul cu mutaţiile coronavirusului.

Încă nu se ştie cu precizie dacă pericolul pandemiei a trecut sau încă pluteşte în aer. Oricum, companiile care au produs vaccinurile anti-Covid îşi pregătesc stocurile pentru a mai putea vinde câteva sute de milioane sau miliarde de doze din preţioasele vaccinuri. S-a terminat războiul cu Covid-ul? S-au ridicat restricţiile, teama de Covid a rămas. Nesiguranţa a început să facă parte din viaţa de zi cu zi. Nu loveşte pandemia, vine războiul. Şi această nenorocire are partea ei de necunoscut, de mistere nedezlegate. Cei care l-au pornit nici măcar nu-i spun „război”, ci operaţiune militară specială. Nu se ştie exact ce înseamnă asta, dar consecinţele sunt identice cu cele din timpul unui război. Nu se cunosc cauzele exacte, dar aşa s-a întâmplat în cazul tuturor războaielor moderne. De ce au atacat ruşii Afganistanul? De ce americanii au pătruns în Afganistan după ce trupele sovietice s-au retras fără să-şi poată aroga victoria? A ieşit SUA victorioasă din bătălia cu Afganistanul? Mai degrabă ambele puteri militare au ieşit umilite din afacere. Dar au avut posibilitatea să consume cantităţi apreciabile de armament. S-au pierdut şi multe vieţi omeneşti, dar aşa-i la război, lumea mai moare. Situaţia din Ucraina ni se pare mai complicată pentru că războiul este mai aproape de noi. Fiind mai aproape ne simţim în nesiguranţă. Când bombele au căzut peste oraşele siriene europenii erau mai puţin îngrijoraţi. Refugiaţi sirieni, deşi mai puţini, au creat probleme mult mai mari decât refugiaţii ucraineni.
Împotriva lor s-au ridicat garduri de sârmă ghimpată. Dramele sirienilor au părut mai puţin dureroase decât dramele ucrainenilor. Asta pentru că suntem parte a aceleaşi civilizaţii, aparţinem aceleaşi culturi europene. Aici apare o nouă întrebare: cât de civilizată este Europa din moment ce în plin secol al celor mai înalte tehnologii, după ce Rusia a dat cei mai mari scriitori, poate izbucni un război ca în cea mai întunecată perioadă a evului mediu? Poate că, în fond, civilizaţia şi cultura nu au nicio legătură cu instinctul războinic al unui popor. Cultura germană a însoţit trupele prusace în două războaie mondiale. Vladimir Putin caută în Ucraina neonazişti. Pretextul de suprafaţă invocat de ruşi este prezenţa neonaziştilor în Ucraina, iar Rusia şi-a rezervat dreptul de a o elibera de sub tirania lor. Se spune că nu poţi înlătura o nenorocire dacă nu-i cunoşti cauzele.
Ce credem că ştim în cazul Rusiei? Nimic semnificativ decât că Vladimir Putin este un dictator, că eventual a înnebunit şi nu-l poate controla nimeni pentru că s-a înconjurat de oameni care îi sunt fideli. Sistemul creat de el, ca orice regim totalitar, pare inexpugnabil. În anii 1980, când au fost cei mai crunţi ani ai comunismului, toţi românii doreau să scape de Nicolae Ceauşescu, dar abia după 10-15 ani românii s-au revoltat. Nu s-ar fi revoltat nici în 1989 dacă nu slăbea sistemul coercitiv Mihail Gorbaciov. La sfârşitul anilor 1980 când Uniunea Sovietică lansa perestroika, dinspre Moscova a început să bată o briză de libertate, iar după 33-34 de ani, dinspre Kremlin bate un vânt rece, siberian.
Acum nu ştim ce se întâmplă în Rusia. Nu ştim nici ce are de gând NATO. Mircea Geoană spunea că se intră în ” faza decisivă a războiului”. Ce înseamnă asta? Domnul Geoană, secretar general adjunct NATO, spune că războiul ori se va termina, ori va dura ani de zile. Câtă dreptate are!

Abonează-te acum Online!