Asculta acest articolDe la starea de urgență la starea de neîncredere nu este decât un pas. Deja făcut atât de președintele Iohannis și de PNL, cât și de restul partidelor. Când este nevoie mai mult decât oricând de solidaritate și consens, din toate punctele de vedere, suntem mai aproape de un război al tuturor împotriva tuturor decât eram și în cei mai duri ani electorali.
O caracteristică a acestei perioade negre din istoria omenirii: toți vorbim prea mult despre lucruri pe care nu avem cum să le știm.
Nu există persoană de pe planetă care să nu aibă propria ei opinie despre apariția acestui virus, despre când se va termina sau nu se va termina, despre cum se va modifica lumea după această experiență. De ce este dreptul fiecărei ființe să aibă o opinie proprie despre ce i se întâmplă acum omenirii? Pentru că este o chestiune de viață și de moarte. Așa cum fiecare om își imaginează în felul său moartea, așa se întâmplă și în această situație cu totul ieșită din tipare.
Prin urmare, trebuie să-i înțelegem pe politicienii care se contrazic. De exemplu în 4 mai președintele Klaus Iohannis spunea că după ridicarea stării de urgență nu se va putea călători dintr-o localitate în alta decât cu un motiv foarte serios, două zile mai târziu ministrul de Interne anunța că după 15 mai se va putea circula peste tot. Întrebat ce crede despre anunțurile diferite, premierul Orban a respectat ierarhia și a declarat că este corect ce spune președintele. Nici nu se putea altfel. Ludovic Orban nu iese din cuvântul președintelui. De la Emil Boc nu am avut un prim ministru atât de în ton cu președintele. Acesta este un lucru bun.
Este greu să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă la guvernare ar fi fost PSD. Indiferent cine ar fi fost premier, Ponta, Dragnea, Dăncilă, sau orice alt pesedist, țara ar fi fost sfâșiată de neînțelegerile dintre președinte și guvern.
Cum stăm acum? Așa și-așa. Nici foarte bine, nici foarte rău. Opiniile diferite nu se limitează la relația președinte-premier. Între guvern și parlament s-a instalat o stare de neîncredere. Chiar și parlamentarii PNL se simt ignorați.
USR, un presupus aliat al PNL, critică măsurile guvernului, una după alta. Dan Barna atacă în rafale. După opinia lui, desigur una politică, autoritățile, incluzând aici și președinția, nu comunică eficient cu populația. Așadar, nici cu partidul său. Autoritățile în frunte cu președintele ” încearcă o fentă de comunicare”.
Ludovic Orban este lovit în plin: “premierul afirmă că susține producătorii locali, dar face achiziții de pe piața externă.”
Nu este omis nici ministerul Educației care, după opinia președintelui USR, propune proiecte “mai degrabă birocratice decât practice”.
În sfârșit, ca lider al unui partid de dreapta, Dan Barna acuză guvernul că lasă întreaga povară a crizei pe umerii mediului privat. A mai rămas ceva necriticat? Nu prea.
De unde provin nemulțumirile partidelor, în general? În primul rând din refuzul președintelui de a se consulta cu partidele. În același ton, PNL își asumă total măsurile luate de guvern. :i președintele și primul ministru ignoră în totalitate nu doar opoziția, ci și partidele cu care după viitoarele alegeri parlamentare vor trebui să se alieze pentru formarea unui nou guvern. USR, PMP, UDMR, nu sunt atacate cu aceeași duritate ca PSD, dar sunt ținute la o distanță mai mare decât “distanța socială”. Mai precis, este vorba despre o “distanțare politică” voită, care, în timp, se poate întoarce împotriva PNL.
Mai avem o săptămână de stare de urgență. Majoritatea țărilor au adoptat măsuri de repornire, mai mult sau mai puțin timide, a economiei.
Adevăratul test pentru guvernul Orban va fi modul în care va gestiona România după ce se va ieși din starea de urgență. I-a fost ușor PNL-ului să se distanțeze de partide. Provocarea majoră este să nu se distanțeze și de cetățeni.
