Asculta acest articolÎn ultima vreme buletinele de știri de dimineață încep cu accidentele teribile care au loc pe drumurile patriei. Practic, nu există zi lăsată de Dumnezeu să nu fie câte un accident cutremurător. Oamenii mor din cauza drumurilor proaste. Numărul tot mai mare de mașini, din păcate multe vechituri aduse de afară, suprasolicită șoferii. Lipsa autostrăzilor se resimte foarte puternic, însă nici drumurile județene nu mai fac față traficului.
La accidentele de circulație mai trebuie adăugate cele de pe căile ferate. Aflate înstr-o stare jalnică, așa cum le-a lăsat Ceaușescu, în căile ferate nu s-a mai investit aproape deloc. Gările sunt neîngrijite, insalubre, semănând mai degrabă cu niște clădiri lăsate de izbeliște. Recent ministrul Stroe a demis conducerea Gării de Nord. Pentru că a trecut doar pe acolo.
Trecând peste faptul în ultimele zile în mod ciudat au luat foc niște nave în portul Constanța, dar și peste urșii care intră în localități nestingheriți, pentru că sunt protejați de lege și nu pot fi împușcați, ajungem la incendiile care parcă se înmulțesc de la o zi la alta, de la o noapte la alta.
Seara, atenția opiniei publice se comută pe politică. Familiile îndoliate ale celor decedați în accidentele rutiere sau alte tipuri de accidente se pregătesc de înmormântare, în timp ce politicienii invitați în studiourile de televiziune încep să dezbată. Subiecte sunt cu duiumul.
În fiecare zi pare să se întâmple câte ceva senzațional, exploziv, cutremurător, însă la sfârșit de săptămână sau chiar de lună, trăgând linie, scăzând și adunând, se poate constata că, de fapt, este un singur subiect. Cineva, o tabără, s-a certat cu altcineva, respectiv cu cealaltă tabără. Concluzia scurtă este că lumea parcă a înnebunit. Explicațiile mai aplicate pe o realitate scăpată din frâu sunt de o complexitate covârșitoare. O clasă politică din ce în ce mai mediocră, funcționari de stat bine pregătiți din linia a doua, profită de nepriceperea celor din prima linie, numiți pe criterii politice, și au confiscat deciziile majore. Corupția majoră este în linia a doua, a treia și chiar mai jos. Degeaba îl vânezi pe paznicul de vânătoare, care este ministru, parlamentar, primar, președinte, dacă lași zestrea cinegetică neatinsă. Corupția nu este pe persoană fizică, pe politicianul cu funcție, ci în structura instituțiilor. Un primar, un președinte de consiliu județean, un ministru nepriceput și slab, este prizonierul funcționarilor din subordine. În realitate, ei conduc.
Mediocritatea dacă nu este și agresivă nu se simte destul de stăpână pe situație. Măsurile aberante luate de-a lungul timpului se răzbună. Clasa politică s-a degradat pe măsură ce s-a făcut tranziția de la o generație la alta. Infuzia de tinerețe în partide a însemnat o infuzie de amatorism amestecat cu vedetism. Oamenii capabili, onești au continuat să stea departe de mizeria politică. Rezultatele se văd, dar nimeni nu poate face nimic. Nici măcar un partid tânăr ca USR nu este capabil să se restructureze. În mai puțin de un an s-a molipsit de toate bolile incurabile ale partidelor îmbătrânite în rele.
Este totul pierdut, nu se mai poate face nimic? Răspunsul ar trebui să vină de la președinte, nu doar pentru că deține funcția cea mai înaltă în stat, ci și pentru că prin numărul mare de voturi este “cel mai ales” om din țară. Ajungem la vechea problemă: nu avem un proiect de țară. Este de datoria președintelui să propună un proiect de țară. Simplul fapt că vorbește despre “penali” nu înseamnă nimic.
Oamenii mor mai departe pe șoselele patriei.
