Asculta acest articolPSD: am mărit pensiile și salariile.
Opoziția: guvernați prost.
Între putere și opoziție, între președinte și guvern, între toate partidele, nu există un dialog, o idee de ce ar putea face împreună pentru România. Fiecare aleargă pe culoarul său, mai trage cu ochiul la alții doar ca să caute un motiv de înjurătură.
Este cea mai sterilă perioadă politică de la Revoluție încoace. A dispărut cu totul orice preocupare de a se încropi un proiect de țară comun forțelor de dreapta sau de stânga.
Nici măcar între PSD și ALDE nu există un dialog adevărat. PSD își vede de programul său populist în vreme ce ALDE nu are curajul să-l contrazică.
Motivul pare a fi dorința lui Călin Popescu Tăriceanu de a fi acceptat ca unic candidat la președinție. Din această cauză nu îndrăznește să aibă un punct de vedere propriu față de măsurile luate de guvernul Dăncilă.
De exemplu ALDE ar fi putut face declarația pe care tocmai a lansat-o ministrul de Finanțe. Figură mai puțin obscură decât alți miniștri, Orlando Teodorovici a spus pe șleau că 20% dintre salariații de la stat ar putea pleca din sistem fără să se simtă lipsa lor. Este o poziție specifică unui partid de dreapta. ALDE ar fi trebuit să atenționeze guvernul că aparatul de stat este supraponderal și sufocă economia.
Nu le trece prin cap “liberalilor” de la ALDE să susțină că în mediul privat nu ar trebui să fie impus un salariu minim. A spus-o tot social democratul Teodorovici.
Dacă obediența ALDE are un scop precis, muțenia de pe dreapta eșichierului politic nu are altă justificare decât urmărirea intereselor proprii de către fiecare formațiune politică.
PNL și USR se întâlnesc eventual în stradă, cu ocazia protestelor. Nicio inițiativă comună, nicio declarație comună privitoare la un aspect sau altul. Se întrec să înjure PSD-ul, să-l pună la zid pe Liviu Dragnea, dar în mod rațional, oferind o alternativă. De pildă, ar putea prezenta o platformă comună privind Centenarul României. Nu e mare lucru.
Mai greu este să prezinte o variantă proprie de modificare a legilor justiției. Problema este că, în particular, partidele de opoziție sunt de acord cu acțiunile în forță ale PSD. Toți se tem de DNA ca de dracu”, dar nu au curajul să o spună. Le convine să scoată castanele fierbinți din foc cu mâna altora.
Poate că interesul comun de a mai îmblânzi lupta anti-corupție împiedică unificarea sau coagularea dreptei. PNL, ca mai bătrân partid, are cam același interes în privința luptei anti-corupție ca PSD, în vreme ce USR, ca partid mai proaspăt își poate permite să fie mai radical. Este adevărat că încă nu a fost la guvernare ca să poată fi mânjit cu beneficiile puterii, dar are toată disponibilitatea să devină la fel ca partidele îmbătrânite în rele.
În scurta guvernare tehnocrată câțiva tineri politicieni și-au aranjat câte o mică afacere. Bine ar fi să nu avem dreptate, dar după ce vor veni la guvernare, “tinerii frumoși și liberi” vor păși pe urmele predecesorilor. Din rândurile lor se va naște viitorul Dragnea, viitorul Tăriceanu, viitoarea Elena Udrea sau Olguța Vasilescu. Acesta este mersul politicii.
Doar un program strict, punctual, bine structurat, pe domenii, poate sta la baza unei alianțe politice. Partidelor de dreapta, acum în opoziție, le lipsește acest liant, în vreme ce PSD și ALDE sunt două partide inegale, legate ombilical de interese strict electorale. În momentul în care ALDE ar prezenta un program economic liberal, prietenia cu PSD ar lua sfârșit, alianța s-ar sparge a doua zi, la fel ca USL.
