Asculta acest articolFacilă și lipsită de substanță, tema turismului este abordată de majoritatea candidaților și politicienilor cu o lejeritate dezarmantă. În numele atragerii turiștilor Radu Mazăre face pe clovnul, pune în scenă mici piese erotice cu femei sexy. Sunt vizibile eforturile teoretice pretutindeni în țară. Fiecare comună, fiecare oraș, fiecare județ consideră că are ceva de arătat. Au apărut peste tot în țară centre de informare turistică, construite din fonduri europene.
Rezultatele sunt sub așteptări. În realitate, nu sunt multe locuri în țară pentru care turiștii să facă efortul de a se deplasa să le vadă. Zone cu adevărat turistice sunt extrem de puține. Rămân cele tradiționale, mănăstirile din Moldova, Maramureșul istoric, câteva zone pitorești, date de natură. Pe ici pe colo există câteva obiective cu adevărat căutate de turiștii culturali. Castelul Bran, Biserica Neagră, Peleșul, Castelul lui Iancu de Hunedoara. Ultimul pe listă, Castelul din Carei, cu siguranță printre foarte puținele muzee construite de la zero. Desigur, obiective mai mici există, însă ele nu au caracter de masă, numărul vizitatorilor fiind extrem de mic.
Muzeele din România, la rândul lor, nu se pot lăuda cu zeci de mii de vizitatori. În cele mai multe, expozițiile permanente sunt înghețate în timp, neschimbate de decenii. Colecțiile de artă rămân ferecate în depozite igrasioase. Artiștii plastici nu sunt promovați. De fapt politicienii care promit să promoveze turismul ar trebui să înceapă prin a promova artiștii uitați în depozitele muzeelor.
Personalitățile istorice din zonă ar atrage cu siguranță mai mulți turiști decât mămăliga, cârnațul, pălinca și nu mai știu ce alte mâncăruri tradiționale. La care, simplul turist nu are cum să ajungă decât cu ocazia unor festivaluri. Cei care călătoresc prin alte țări nu se duc în Franța să mânânce jambon, ci să o vadă pe Mona Lisa, să viziteze Luvrul, castele, operele de artă din biserici, arhitectura locului.
Promovarea turismului ar trebui să fie coerentă, bazată pe o concepție unitară la nivel național. Din păcate stă lăsată la voia fiecărei comune, oraș, județ. S-a creat un adevărat haos informațional. Câteva județe ies în evidență, dar cu festivaluri organizate pe vremea comunismului. După 1989 nu a apărut nimic nou sub soarele turismului românesc. Sau, în cel mai bun caz, puțin nesemnificativ, neatractiv.
Spectacolele la scenă deschisă sunt într-adevăr o noutate, dacă facem abstracție de cenaclul Flacăra. Dar ele nu se înscriu în conceptul de turism. Genul acesta de specacole cu mulți decibeli sunt o componentă a campaniilor electorale. La ele se mănâncă, se bea, într-o atmosferă asurzitoare. Zilele comunelor, orașelor, municipiilor, pot fi încadrate în conceptul de sub-cultură.
Printre festivalurile cu tradiție, cu o identitate clar conturată, se numără Sâmbra Oilor din Huta Certeze. Festivalul suplinește lipsa de turiști în Țara Oașului în restul timpului. Oșenii s-au grăbit să treacă de la casele tradiționale la vile și viloaie, construite fără discernământ arhitectural. Țara Oașului, teoretic mai arhaică decât Maramureșul, devine pe zi ce trece un spațiu pseudo-modern, un spațiu ce și-a abandonat moștenirea tradițională.
Au rămas doar hainele. Casele mici, cu pereții albaștri, gospodăriile, au dispărut pentru a lăsa locul inoxului, marmurei, fierului forjat, lifturilor, acoperișurilor ovale. Țara Oașului, așa cum este prezentată în albume, nu mai există. Până și micul muzeu în aer liber de la Negrești este încremenit în timp, refuzând parcă să se extindă, așa cum este normal pentru un așezământ de cultură.
Turiștii pentru care se pregătește Țara Oașului să-i primească în prima zi de duminică a lunii mai, nu sunt deloc obișnuiți. Câțiva dintre ei se pregătesc să devină președinte al României. Alții vor să-și reînnoiască mandatele de parlamentari europeni. O parte sunt politicieni de primă mărime, lideri ai opoziției sau miniștri în funcție. Fără un festival precum Sâmbra Oilor, județul Satu Mare nu ar fi reușit să atragă turiști atât de speciali. Pe lângă ei, desigur vor fi prezenți mii de oameni simpli, cetățeni în căutare de distracție. Acesta se cheamă turism? Desigur.
Și astfel de evenimente pot fi încadrate în conceptul de turism. Dar este vorba despre o singură zi. În rest, 364 de zile, dealul Huta Certezei este o simplă pășune. Pe fond, tot Castelul din Carei, Cuptoarele Dacice de la Medieșu Aurit, încă un proiect neterminat, vor rămâne axele turismului în județul Satu Mare. Dar ele nu sunt rodul muncii politicienilor, fiind în realitate proiectele unor oameni de cultură. Dar aceasta este o altă problemă, care într-o zi va fi cu siguranță clarificată.
În rest, despre turism, în toiul campaniei electorale, ce s-ar mai putea spune?
