Asculta acest articolEmmanuel Macron, preşedintele Franţei, politician din generaţia tânără, s-a impus ca unul dintre liderii informali ai Uniunii Europene. Evident, alături de cancelarul german. Franţa şi Germania dau ora exactă în UE. Toată lumea recunoaşte că Germania este motorul economiei europene, dar şi principala profitoare. Este unul dintre motivele pentru care Marea Britanie a iniţiat BREXIT-ul.
Birocraţia excesivă a instituţiilor de la Bruxelles, modul diferit în care tratează Comisia Europeană ţările membre, egale în principiu, dar separate în fapt de vitezele diferite cu care se dezvoltă, favorizează curentele eurosceptice.
Preşedintele francez vede dincolo de curentul eurosceptic înflorind tendinţele nationaliste şi populiste. Acest lucru nu poate fi contestat. Macron merge şi mai departe. Într-un discurs rostit în Parlamentul European apreciază că în Europa există germenii unui “război civil”. Dacă se vor confirma temerile sale, discursul său în cel mai înalt for european va fi unul istoric. Fac parte dintr-o generaţie care nu a cunoscut războiul – spune preşedintele francez – dar nu-mi permit luxul de a uita trecutul şi de a nu vedea problemele prezentului.
Desigur, a abordat problema Siriei, a refugiaţilor care ar trebui repartizaţi comunităţilor locale. Nu a dat, în schimb, exemple concrete despre focarele eventualului “război civil”. În ce ne priveşte, România, la fel ca restul ţărilor central europene şi estice, nu este ferită nici de pericolul populist, nici de cel naţionalist. PSD serveşte din plin un gen de “populism fiscal”. Opoziţia îi răspunde printr-un alt gen de populism, la fel de nociv, un fel de “populism juridic”. Scopul este acelaşi: impresionarea populaţiei şi câştigarea de voturi.
În ceea ce priveşte “naţionalismul”, depistat de Macron la nivel european, vom avea parte de el din abundenţă. Suntem în anul Centenarului şi, cum guvernul nu alocă bani pentru manifestări culturale, singura formă de manifestare a patriotismului rămân serbările la care se bea, se mănâncă, se ridică steagul şi se cântă cântece revoluţionare de genul “Noi suntem români”, “Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, şi evident “Deşteaptă-te, române”. 1918 nu a schimbat doar România, ci şi restul ţărilor din vecinătatea noastră istorică. Unii au avut de câştigat de pe urma Trianon-ului, alţii de pierdut. Şi unii şi alţii au cântece revoluţionare.
Este foarte posibil ca Macron, fără să o spună direct, să fi avut în vedere împlinirea unui secol de la prima conflagraţie mondială care a împărţit Europa şi a trasat graniţele actuale. Deşi este o realitate, după cum s-a văzut cu precădere în Spania, Spaţiul Schengen nu şterge asperităţile. Şi cum nu te poţi certa decât cu vecinii, în cazul României există două posibile focare cu tentă naţionalistă, la est Moldova, la vest Ungaria. Forţând puţin nota, putem merge uşor şi spre nord, în Ucraina, unde se află o numeroasă populaţie românească.
Avertismentul lui Macron s-ar putea să fie real. Poate că şi atitudinea preşedintelui francez este una populistă şi naţionalistă. Să nu uităm că Franţa are unul dintre cele mai puternice partide populiste şi naţionaliste din Europa. Să nu uităm, de asemenea, că se intră în campania electorală pentru Parlamentul European. Lupta dintre popularii şi socialiştii europeni va fi mai dură ca niciodată. Pe de o parte din motive economice şi politice, pe de altă parte din motive naţionale, etnice. Multiculturalitatea se poate transforma într-o clipă într-o multiconflictualitate şovină, naţionalistă, populistă.
