Asculta acest articolLumea se pregătește de ieșirea din pandemie. Ce se va schimba, cum se va schimba, rămâne de văzut. În orice caz după modul în care fiecare guvern a înțeles să ia fie măsuri restrictive, fie măsuri de relaxare, s-ar părea că și după terminarea crizei pandemice, fiecare țară își va urma drumul propriu. Uniunea Europeană nu a acționat în mod unitar.
Nu a respectat niciuna din cele trei principii, egalitate, fraternitate, libertate. Egalitatea și fraternitatea nu s-au văzut deloc, iar libertatea prin proteste haotice a devenit un scop în sine. Dacă nici în condiții speciale nu s-a acționat unitar ne putem imagina că după pandemie va urma o cursă sălbatică pentru resurse.
În plină pandemie, pe marginea planurilor naționale de redresare și reziliență s-a dus o luptă acerbă între țări. Urmărind respectarea criteriului suprem, statul de drept, două țări, Ungaria și Polonia, riscă să rămână fără fonduri. Amândouă s-au remarcat printr-o atitudine refractară față de multe recomandări ale Comisiei Europene. Guvernul de la Budapesta și Varșovia și-a clamat suveranitatea.
Polonia, una dintre cele mai mari țări din UE, și-a măsurat puterile cu țările puternice, iar premierul Viktor Orban s-a impus ca o voce aparte, Ungaria luând măsuri despre care în România abia s-a vorbit.
Acum se pare că a venit vremea scadenței. Ungaria și Polonia riscă să nu primească fondurile PNRR. Motivul: nu respectă statul de drept.
Ne putem imagina că dacă PSD ar fi rămas la guvernare cu un președinte ca Liviu Dragnea și România se putea afla în aceeași situație. Suveranitatea nu se împacă bine cu politicile UE.
Urmare a deciziei Comisiei Europene, premierul Orban nu exclude posibilitatea ca Ungaria să iasă din UE. Fiind în campanie electorală declarația trebuie luată ca atare. Totuși, sondajele arată o sensibilă egalitate între FIDESZ și cele șase partide de opoziție care au decis să candideze ca un bloc politic.
Dar fiecare țară doarme așa cum își așterne. Dincolo de lupta electorală o ieșire a Ungariei din UE este de neimaginat. Rămâne de văzut dacă, prin contagiune, nu va apare și în România un curent anti-UE.
După cum se prezintă partidele, singura forță politică dispusă să intre într-un iureș suveranist este AUR. Neclarificat doctrinar, cu puseuri naționaliste, dornic de afirmare prin orice mijloace populiste, AUR poate crea surprize majore de reorientare a publicului într-o Europă a inegalităților.
În mod paradoxal, este posibil ca situația din Ucraina să dea un semnal de unitate la nivelul UE. Flancul estic NATO obligă Polonia, România și Ungaria să facă zid împotriva practicilor Rusiei.
Ca și când nu ar fi fost îndeajuns criza de pandemie care a cuprins întreaga planetă, criza energiei aduce după sine o criză alimentară cum nu s-a văzut de la mijlocul secolului 20.
La fel ca lipsa de egalitate și fraternitate din pandemie în cazul unei crize alimentare fiecare țară va fi obligată să se descurce singură.
După cum se prezintă situația actuală, populația din România are toate motivele să fie din ce în ce mai îngrijorată.
Dacă prețul alimentelor se va tripla, viitorul nu poate fi decât mai negru ca niciodată. Face ceva guvernul să preîntâmpine efectele crizei? Despre măsuri deocamdată doar se vorbește. Dar vine vremea scadenței. Premierul Ciucă, împins de partidele din coaliție, va fi obligat să ia măsuri sau va fi demis.
