Asculta acest articolÎncepem cu un citat: “Din păcate, informaţiile sunt puţine şi cred că ceea ce constituie percepţia multora din ei este bazată pe lucruri mai degrabă de suprafaţă. Nu vreau să folosesc cuvinte care să jignească pe cineva, dar cred că este o informare superficială. În afară de ceea ce citesc, ştirile pe un telefon, nu au posibilitatea să cunoască în amănunţime situaţia din România”.
Să presupunem că nu știm cine a spus acest lucru.
Să presupunem că președintele României este cel care în cadrul nenumăratelor întâlniri cu oficialii de la Bruxelles, le-ar reproșa mereu acestora că nu cunosc situația reală din România și, în consecință, îi roagă ca întâi să se informeze corect apoi să-și exprime opiniile despre țara de la marginea Uniunii Europene.
Să presupunem că președintele Klaus Iohannis este cel care a spus “România este undeva la mijloc în clasamentul țărilor europene”. În sfârșit, să presupunem că șeful statului în cadrul tuturor întâlnirilor la nivel înalt ar afirma, și ar tot repeta acest lucru: “Percepția despre România este bazată pe lucruri de suprafață. Vă rog să vă informați corect despre țara mea.”
Sunt multe lucruri care ar trebui spuse răspicat de președinte. Cel care a avut în campania electorală din 2014 sloganul “România lucrului bine făcut”, inspirându-se, desigur, după cartea polonezului Tadeusz Kotarbinski “Tratat despre lucrul bine făcut”, ar trebui să spună multe lucruri pe care le spun alții. Adică să ia și să dea mai departe idei și de la opoziție și de la putere, rând pe rând, respectând în felul acesta principiul simetriei.
|ăranul, în vremurile în care existau țărani, le plesnea rând pe rând pe amândouă văcuțele ce-i trăgeau carul încărcat cu mălai, neținând seama că una trăgea vârtos, iar cealaltă era leneșă. În felul acesta punea el în practică principiul simetriei. În felul acesta înțelegea el studiul polonezului care avea să dezvolte teoria lucrului bine făcut. Desigur, niciunui țăran, ba niciunui politician, nu i-a trecut prin cap că se va scrie vreodată un tratat despre lucrul bine făcut. Habar nu avea bietul țăran, fie el român, ungur, polonez sau rus, că în România, cândva, un candidat la președinție va folosi sloganul “România lucrului bine făcut”.
Le-a fost dat tocmai românilor să-și aleagă un președinte de origine germană, care în plus promitea să facă lucrurile bine. Adică nemțește. Adică temeinic. Respectând principiul simetriei, le este dat celor două țări, Polonia, țara în care Tadeusz Kotarbinski a conceput tratatul despre lucrul bine făcut, și România, țara în care un candidat a câștigat alegerile prezidențiale cu sloganul “România lucrului bine făcut” să fie luate la rost de Parlamentul European, să fie acuzate că se îndepărtează de principiul sacru al respectării statului de drept, adică a lucrului bine făcut. Se înțelege, deigur, că este vorba despre cel mai sensibil domeniu, cel al justiției.
Cine are răbdarea să scormonească în trecut, ceva mai departe decât 1918, va avea surpriza să afle că adversarii memorandiștilor cereau respectarea “statului de drept”. Mai târziu, după căderea statului care se credea “de drept” și pictorii, care aveau să fie cunoscuți ca membri ai școlii de pictură băimăreană, invocau respectarea “statului de drept” atunci când le cereau autorităților să le ofere gratuit lemne să-și încălzească atelierele, și acelea primite gratuit. Constatăm că, dacă suntem sinceri, atunci când încercăm să vorbim despre “statul de drept”, despre “lucrul bine făcut”, ca și despre “independența justiției”, de fapt nu vorbim despre nimic.
Sau vorbim deslânat. Sau dezlânat. Habar n-am cum se scrie corect. Prin urmare prefer să folosesc cuvântul scămoșat.
Scămoșat a vorbit și doamna premier Viorica Dăncilă în fața oficialilor de la Bruxeles. Întrebată fiind despre violențele din 10 august, în onesta ei scămoșenie, a înlocuit cuvântul “protestatari” cu “protestanți”. Și ce dacă?
Scămoșat sporovăim zi și noapte despre tot ce se întâmplă în jurul nostru. Inclusiv despre”statul de drept”, fără să ajungem la o concluzie.
Întorcându-ne la citatul de la începutul acestor rânduri ne punem la modul cel mai serios întrebarea< oare de ce, la nivel internațional, situația din România este cunoscută doar la suprafață? Poate pentru că România nu este țara lucrului bine făcut?
