De unde ar trebui începută economisirea?

Scris de Dumitru Păcuraru, 16 septembrie 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Prin preşedintele său, PSD îşi arată totalul dezacord faţă de propunerile primului ministru de a se trece la economisirea energiei electrice.

Marcel Ciolacu este de-a dreptul revoltat. Face trimitere la perioada de dinainte de 1990 când becurile din toată ţara se stingeau odată cu lăsatul serii. Înainte, spune liderul PSD, se făceau investiţii în sectorul energetic, pe când acum se consumă tot în timp ce se produce.

Mai mult decât dezacordul cu economisirea, Marcel Ciolacu anunţă că anul acesta România va avea creştere economică. Se prea poate, dar lumea trăieşte tot mai prost. Creşterea economică este doar în statistică şi este posibil ca datele să arate mai bine datorită inflaţiei.

De ce se opune PSD economisirii energiei electrice? Pentru că propunerea vine de la PNL? Se prea poate. Un politician mai proaspăt, cum ar fi Rareş Bogdan, ar putea acuza PSD de populism. Şi nu ar greşi foarte mult. Puţin populism găsim şi în grădina PNL, dar liberalii sunt departe de a performa în acest domeniu.

Este economisirea energiei o problemă importantă, care trebuie luată în serios? Guvernele ţărilor ceva mai dezvoltate decât România s-ar părea că au luat în serios această problemă. Semnalul pentru economisirea energiei electrice, a încălzirii, a venit de la cele mai dezvoltate ţări, Germania, Franţa, Italia, Spania.

Emmanuel Macron a propus să fie amendate barurile care dau drumul la aparatele de aer condiţionat şi lasă uşile şi geamurile deschise. În Italia s-a propus să se stingă panourile publicitare. Dacă se vorbeşte tot mai intens despre economisire, cel mai bun lucru pe care ar trebui să-l facă partidele ar fi să dea ele însele exemple. Pentru început ar putea renunţa la energia electrică folosită în sediile de partid, în parlament, în guvern, în instituţiile statului puternic politizate.
Care sunt aceste instituţii? În primul rând ministerele, apoi instituţiile cu capital de stat, agenţiile, dar şi instituţiile-fantomă care nu au alt rost decât să ofere stipendii unor membri ai partidelor aflate la guvernare.
Sunt lucruri mai importante de făcut decât economisirea?

Problema privilegiilor de clasă este una reală. Care sunt azi „clasele sociale” cum le denumea filozofia marxistă, materialist-dialectică? Despre „clasa de mijloc” se tot vorbeşte de când ni s-au deschis porţile capitalismului. Există o reală clasă de mijloc în România? O fi existând, dar ea nu se vede cu ochiul liber. Ceea ce se vede la modul concret este diferenţa tot mai mare între angajaţii din sistemul de stat şi restul furnicuţelor care lucrează în mediul privat. Diferenţele dintre aceste pseudo-clase sociale constau în veniturile mai mari şi sigure în sectorul de stat şi nesiguranţa angajatului din sectorul privat.

Întrebarea este pentru cine pledează Marcel Ciolacu? Ca lider al unui partid de stânga este mai puţin interesat de problemele agenţilor economici. În ţările cu adevărat capitaliste se spune că partidele de dreapta adună bani în visiteria statului, iar partidele de stânga distribuie banii. Mai concret, dreapta adună, stânga împrăştie.

Acest lucru ţine mai degrabă de o legendă. Pe măsură ce democraţia avansează, diferenţele dintre ideologii şi doctrine se diluează, ca o graniţă trasată pe nisip mişcător. În cazul relaţiei dintre cele două partide aflate la guvernare, PNL ţine mai mult decât PSD să arate că există diferenţe calitative între liberali şi social liberali. Cu ceva vreme în urmă, liberalii treceau ceva mai parfumaţi, mai dichisiţi, mai urbani decât ruralii de la PSD.
Prin ce se deosebeşte acum un PNL-ist de un PSD-ist? Răspunsul trebuie aşteptat chiar de la cei în cauză.

Abonează-te acum Online!