Image 1
Image 2

De la Ziua Libertății de Opinie la Ziua Europei

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dacă Ziua Libertății Presei, sau Ziua Libertății de Opinie, fixată în 3 mai, a trecut aproape neobservată, de Ziua Europei diverși politicieni s-au grăbit să-și spună opiniile.

Ziua Europei se sărbătorește din anul 1950, la propunerea Franței. Ar fi fost culmea ironiei să fie propusă de Germania, însă țara care a provocat și primul și al doilea război mondial, a devenit principalul motor economic al Europei postbelice.

Ziua Libertății de Opinie se sărbătorește doar din anul 1993, dar jurnaliștii din România s-au folosit din plin de această libertate de expresie inclusă în toate constituțiile din lume abia după căderea regimului comunist.

Articolul 28 din Constituția din 1965 suna foarte democratic: “Cetățenilor Republicii Socialiste România li se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor și a demonstrațiilor.” Dar venea articolul 29 cu precizări: “Libertatea cuvîntului, presei, întrunirilor, mitingurilor și demonstrațiilor nu pot fi folosite în scopuri potrivnice orânduirii socialiste și intereselor celor ce muncesc.” Adică nu putea fi folosită la nimic. Exact ca în aproape uitatele versuri ale poetului Mihai Ursachi: “Un cetățean din Tecuci avea un motor care nu i-a folosit la nimic.”

Despre aceste libertăți, câștigate în decembrie 1989, se poate vorbi și după 31 de ani de viață cu adevărat democratică. S-ar părea că nu toți reprezentanții autorităților centrale și locale au înțeles esența acestui drept la exprimare. Se poate spune că, în cazul presei, există exact atâta libertate cât are curajul fiecare gazetar, fiecare instituție de presă, să-și ia. Cum un  jurnalist deschide prea tare gura cum i se taie macaroana. Dacă o instituție de presă critică prea mult, i se fac tot felul de șicane, controale, amenzi, amenințări etc. etc.

De-a lungul celor 31 de ani au fost diverse încercări de a introduce reguli suplimentare printr-o lege a presei. Nu s-a reușit acest lucru, mai ales prin atitudinea fermă a fostului Club român de presă. Odată ce pericolul introducerii unor norme a dispărut, precum cele din articolul 29 din fosta Constituție comunistă, a dispărut și Clubul român de presă. Este adevărat că era o asociație exclusivistă, din ea putând face parte numai directorii ziarelor, nu și simplii ziariști.

Dar dacă Ziua libertății de expresie a trecut neobservată înseamnă că în România nu există probleme. Fiecare spune ce vrea, scrie ce vrea, fără nicio restricție, pe paginile de socializare. Este un întreg haos de expresie. De această harababură se folosesc în mod special politicienii. Dacă un ziarist de rând ar scrie ce scriu politicienii ar fi dinamitat.

Tot politicienii sunt cei care profită din plin de Ziua Europei. Aproape toți s-au simțit obligați să noteze câte ceva pe paginile lor de socializare, să salute ziua de 9 mai.  Merită scoase în evidență foarte multe părți pozitive ale acestei construcții politice uriașe,  dar se mai găsesc și voci critice la adresa modului în care funcționează Uniunea Europeană.

În perioada pandemiei chiar și oamenii de rând au observat că nu a existat o solidaritate în fața pericolului comun. Fiecare guvern a luat măsurile pe care le-a permis propria economie. Nu s-au împărțit în mod egal nici vaccinurile anti-covid.

Am putea spune că Europa stă mai bine la libertatea de expresie decât la egalitatea de șanse între state. Chiar înainte de pandemie se vorbea despre o Uniune Europeană cu două viteze. Aceeași Uniune Europeană tratează discreționar țări precum România și Bulgaria neprimindu-le în Spațiul Schengen.

Sută la sută nu sunt motive să ridicăm în slăvi Europa, Uniunea Europeană. Economiile emergente au fost transformate în piețe de desfacere. Profiturile din fondurile europene alocate țărilor mărginașe în bună parte se întorc în conturile multinaționalelor.

Ungaria și Polonia au îndrăznit să ridice vocea împotriva birocrației de la Bruxelles și sunt puse la zid. Românii între ei spun că s-a  negociat intrarea în UE în genunchi. Ceea ce nu este prea departe de adevăr.

Este bine că ne aflăm în interiorul Uniunii Europene, dar trebuie să fim conștienți că undeva pe la margine. Așa cum sunt, de altfel, toate țările intrate după 1990 în UE, adică fostele țări conduse de regimuri comuniste.

Este rău că s-a trecut cu vederea Ziua Libertății Presei, este bine că se sărbătorește Ziua Europei, dar puțină rezervă față de modul în care ne tratează UE nu strică. Nu strică nici o oarecare suspiciune în ceea ce privește libertatea de expresie.

Un Kutuzov al zilelor noastre

Nu încetez să cred că Nicolae Ciucă este un fel de Kutuzov al zilelor noastre. Stă și așteaptă. Așteaptă și gândește. Gândește și așteaptă.

Dacă partidele mici ar fi mari şi partidele mari ar fi mici

Să începem cu consecinţele reformei fiscale Ciolacu-Boloş: dacă se dă greş cu setul de măsuri propuse, PSD şi PNL se pot pregăti să facă saltul înapoi de la categoria super-greilor, de partide mari, la categoria cocoş, de partide mici. După primele măsuri prezentate “reaşezarea poverii fiscale pe criterii echitabile” pare să fie doar un slogan.