Asculta acest articolUn bun politician le propune adversarilor lucruri pe care știe sigur că aceștia nu le pot accepta.Într-o competiție politică, mai ales în preajma unor alegeri cu miză mare, una dintre preocupările majore ale strategilor angajați de partide este să propună lucruri pe care sunt siguri că partidele adversare nu le vor accepta.
Putem începe demonstrația de la orice partid sau candidat. USR a propus “Fără penali în politică”, lucru pe care știa sigur că PSD nu-l va accepta.
Președintele Iohannis le-a propus partidelor un pact pentru parcursul european al României. Suna bine, promițător, dar ALDE și PSD au refuzat să-l semneze. Fiind prea serios, trecem și peste pactul pentru Educație pe care, se pare, că l-a dat uitării până și inițiatorul, nimeni altul decât președintele Klaus Iohannis.
Pe cât de promițător pe atât de polemic sună și pactul pentru bunăstarea românilor propus de Viorica Dăncilă. Sigur că opoziția, și cu atât mai mult președintele, vor refuza să-l semneze. Deja Klaus Iohannis l-a și bagatelizat, fiind conștient că nu este vorba decât despre o găselniță electorală. Actualele partide politice din România ar refuza să semneze un pact prin care să cadă de acord că săptămâna are șapte zile, iar ziua 24 de ore. Nici dacă i-ai amenința că-i închizi într-o celulă cu Gheorghe Dincă din Caracal nu ar ajunge la un acord prin care să-și ia angajamentul în scris că nu vor modifica ordinea zilelor săptămânii.
O primă concluzie despre fiecare pact propus de un partid este că nu trebuie luat în serios. Dacă cineva propune un pact știind că nu va fi luat în serios înseamnă că el însuși nu se ia în serios.
Să considerăm, totuși, că Viorica Dăncilă, fiind femeie, își ia în serios propunerea și chiar crede că toate partidele politice se vor înghesui să semneze pactul pentru bunăstarea românilor. România să fie bine și tot românu’ să prospere! Ce-i rău în asta? Din când în când trebuie să revenim la marii patrioți care s-au gândit de bunăstarea țării lor, chiar înainte de intrarea ei în UE. Orice idee bună presupune un sacrificiu. În cazul de față Viorica Dăncilă ar putea deveni și mai credibilă dacă, drept mulțumire că i s-a acceptat pactul de către toate partidele, ar promite că va demisiona din funcția de prim ministru. În această situație guvernul ar cădea, nu ar mai fi nevoie de moțiune de cenzură, românii ar avea siguranța că toate partidele luptă pentru bunăstarea lor, și toată lumea ar fi fericită. Ar exista o singură problemă: România ar rămâne fără guvern. Președintele, după ce a semnat și el “Pactul Dăncilă”, l-ar desemna pe Ludovic Orban cu formarea guvernului. Dar de ce să nu o desemneze pe Viorica Dăncilă pentru că ea a inițiat cel mai grozav pact ce poate fi imaginat: prosperitatea tuturor românilor? De ce să nu prospere tot românul?
Pe marginea celor mai serioase propuneri venite din partea jucătorilor politici ai momentului se pot face multe glume. Nu mai vorbim despre slogane. Dar pe cine ar atrage o campanie electorală fără promisiuni, fără propuneri de neacceptat și fără slogane?
Traian Băsescu ar fi fost un politician neîmplinit dacă nu-i trăznea cuiva prin minte sloganul “Să trăiți bine!”. I-a venit nu ca o mănușă, ci ca o vestă anti-glonț. A rezistat în fața tuturor atacurilor. Este singurul slogan care a prins.
Viorica Dăncilă nu face decât să pună pe o altă partitură vechiul slogan “Să trăiți bine!”, cu semn de exclamare la coadă, care până la urmă s-a dovedit mincinos, manipulator. Traian Băsescu s-a și grăbit să afirme că nu a văzut în viața lui ceva mai fals “pus pe hârtie”. De ce a adăugat și acest “pus pe hârtie” rămâne un mister. De la sloganul “Să trăiți bine!” la Pactul Dăncilă nu este decât un singur pas, la fel de mic sau de mare ca de la sublim la ridicol.
