Asculta acest articolCu siguranță președintele Iohannis era conștient că va stârni o furtună vorbind despre PSD la ședința solemnă dedicată NATO. Într-o campanie electorală trebuie să existe un moment zero care să declanșeze forțele, să pună în stare de război combatanții.
Decizia este posibil să fi aparținut echipei de campanie. Candidatul în alegerile moderne nu face și nu spune ce vrea. El trebuie să asculte de consultant.
Acesta, prin pregătire, prin experiența acumulată de-a lungul altor campanii, intuiește reacția adversarilor. El știa, în acest caz, că dacă președintele Iohannis va ataca PSD în cadrul ședinței se va vorbi despre el, va deveni centrul dezbaterilor ulterioare.
Același consultant trebuie să fi fost sigur că, luat prin surprindere, PSD nu va avea replică. Într-adevăr, liderii coaliției de guvernare s-au mărginit să-i spună președintelui că nu se face așa ceva, că nu se cade să se compromită ideea de NATO. Dar cam aici se opresc replicile.
Președintele a lansat un pachet de probleme, urmând ca partidele de opoziție să continue campania, dezvoltând subiectele din discursul lui Klaus Iohannis.
Mingea părea clar în terenul opoziției. A apărut însă cazul Augustin Lazăr.
Procurorul general, ca tânăr procuror înainte de 1989, a refuzat eliberarea unui deținut politic, Iulius Filip. Tăriceanu sesizează oportunitatea și cere demisia lui Augustin Lazăr. În acest fel contrabalansează acuzațiile din discursul președintelui, un apărător al procurorului general.
O campanie electorală este o împletitură de fapte, de declarații, de incidente. Într-o campanie tot ce este normal este trecut cu vederea. Ruperile de ritm, disfuncționalitățile atrag atenția publicului. Candidatul trebuie să fie mereu în centrul atenției. Nu sunt permise pauzele.
În cazul euroalegerilor, la cele 30 de zile de campanie oficială, cuprinsă între 26 aprilie și 26 mai, se adaugă perioada de pregătire. În cele 22 de zile se pot face multe lucruri. Discursul președintelui Iohannis este una dintre acțiunile premergătoare campaniei. Ca și cererea lui Tăriceanu adresată procurorului Lazăr de a-și da demisia.
Tot în pre-campanie poate fi integrat și cazul Kovesi. Dar și nunta perechii de politicieni Olguța Vasilescu – Claudiu Manda. PSD, prin publicitatea excesivă, dorea să detensioneze atmosfera de pe scena politică, să umanizeze politicianul.
Vom avea parte și de asemenea evenimente pe parcursul campaniei.
Acțiunile culturale se încadrează perfect în conceptul de campanie electorală modernă. La fel ca și luarea copiilor în brațe de către candidați. Există și o latură veselă a campaniilor electorale, dar la fel de înșelătoare ca atacurile reciproce.
Totuși, când se trage linie, rezultatele arată că a contat în primul rând mesajul serios, dezbaterile concrete, pe probleme care influențează în mod direct viața cetățeanului. Sunt remarcați candidații cu un discurs coerent, moderați, conectați la realitate.
Cum se poate discerne între demagogie și un program în care candidatul chiar crede? Prin perseverența cu care respectivul candidat își prezintă proiectele personale, fiind mai puțin interesat de ce face contracandidatul lui. Lucru valabil și pentru entitățile în competiție, respectiv partidele înscrise în cursa electorală.
Deocamdată avem doar sloganele. PSD: “România merită mai mult”. Sloganul PNL: “România, în primul rând”. Aceste slogane trebuie “umplute” cu ceva concret, pipăibil.
