Asculta acest articolPentru români 9 Mai nu este doar Ziua Europei. Cunoscută ca Ziua Independenței, 9 Mai 1877 marchează data declarării independenței statale a României. A unei Românii din care nu făcea parte Transilvania.
Dubla sărbătoare s-a contopit la Cotroceni. Președintele Klaus Iohannis, spre deosebire de 1 Decembrie, nu a mai făcut o triere a invitaților, după dosarele penale.
Refuzul său de a-i invita în tribuna oficială pe președintele Senatului și pe cel al Camerei Deputaților intra într-o logică politică.
Urmau alegerile parlamentare, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu erau liderii PSD și ALDE, partide aflate în competiție cu PNL, partidul președintelui. Decizia a fost aspru criticată, iar până la urmă s-a dovedit că nu a adus niciun beneficiu electoral.
Nici ca imagine pentru președinte, pentru că în momentele cu o încărcătură simbolică mare românii vor consens, vor să-i vadă pe politicieni trecând peste interesele de partid.
9 Mai, ca Ziua Europei, nu are o tradiție în România. ~n ultimii ani nici Ziua Independenței nu a fost marcată în mod deosebit. 24 ianuarie 1959 a întrecut, prin semnificație, 9 mai 1877.
Probabil și prin aportul de imagine al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În ciuda rolului său crucial în modernizarea României, regele Carol I nu are aura lui Cuza. Perioada comunistă și-a pus amprenta pe istoria României. Ne place sau nu, a făcut o selecție, punând în umbră rolul monarhiei.
În timpul campaniei prezidențiale din 2014 s-a făcut o trimitere destul de transparentă dinspre candidatul de origine germană Klaus Iohannis spre familia regală a României, tot de origine germană, după cum se știe.
Se simte ceva din spiritul german, se simte ceva din proverbiala ordine și disciplină germană în funcționarea statului român? Date fiind circumstanțele electorale, victoria în alegeri a coaliției PSD-ALDE, președintele Iohannis nu și-a putut exersa eventuala moștenire genetică.
Mai degrabă s-a balcanizat el însuși decât a germanizat clasa politică românească. Același fenomen de balcanizare se resimte în cazul UDMR. Parlamentarii UDMR merg la București ca unguri și se reîntorc în județele lor din Ardeal ca politicieni sadea de Dâmbovița.
În paranteză fie spus, parlamentarii maghiari, ca de altfel toți politicienii UDMR, mizează pe sărbătorile maghiarimii, pe momente istorice cu valoare de simbol, crezând că în felul acesta își apropie electoratul.
În anii electorali și politicienii români procedează la fel. În schimb în anii fără alegeri nu-i mai interesează. Iar 2017 este un an fără alegeri și prin urmare și 9 Mai va fi doar bifată într-o agendă și nu sărbătorită în spiritul ei.
Mai mult decât altădată, în această perioadă se dezbate intens problema statului, nu ca instituție, ci ca deviație. “Statul de drept”, “Sistemul”, “Binomul”, “Statul paralel” au devenit laitmotive de dezbatere publică. Dacă fostul președinte Traian Băsescu se implică în dezbatere cu o mare intensitate, actualul președinte ocolește subiectul.
Ca șef al statului, o sintagmă care nu este trecută în Constituție ca atare, opinia lui are o greutate mare, cât a tuturor politicienilor la un loc. Klaus Iohannis refuză însă speculațiile. Pare să aibă un drum drept, un parcurs pe care, din păcate, nu și-l face cunoscut.
Nici cu ocazia obținerii independenței de stat președintele României nu și-a făcut cunoscută teza sa despre stat, în raport cu evenimentele care se derulează pe scena politică. Dar și 10 Mai este zi de sărbătoare. Este fosta zi națională a României regale și, înainte de regimul comunist, și Ziua Independenței.
